Numele Ecaterina provine din limba greacã si în­seam­­nã: pur, curat. Acest nume a fost întotdeauna consi­de­rat „foarte potrivit pentru un nume crestin”. Viata oricãrui om ar trebui sã fie cât mai purã si mai curatã, fãrã pãcate si greseli, fãrã rãutate si gânduri ascunse. Omul împãcat cu sine si cu cei­lalti este asemenea unei icoane la care ti-e drag sã privesti. Ori­cine cautã pri­etenia omului pur si curat la suflet, fiindcã apro­pierea de ase­me­nea oameni nu are pret. „Su­fletul curat, dacã va privi în el însusi, Îl va ve­­dea, ca într-o oglindã, pe Dum­nezeu”, spune Sf. Ata­na­sie cel Mare.
Se întâlnesc si variatii si derivate ale acestui frumos nume, cum ar fi: Ca­terina, Cã­tã­lina, Cãtãlin, Catrina, Ca­tin­ca etc.
Sfânta Eca­terina (†250) era „o tânãrã crestinã, distinsã prin ave­rea si neamul sãu”. Se spune cã, fiind de neam ales si având o culturã vastã, a fost obligatã sã poar­te o disputã cu învãtatii vremii, che­mati anume de împãrat. Nu numai cã i-a întrecut pe acestia, dar legenda povesteste cã i-a si convertit pe unii dintre ei la cres­ti­nism. În acea perioadã crestinii erau persecutati de romani, iar Sfânta Ecaterina si-a mãrturisit credinta în Hristos, fiind condam­natã în cele din urmã la moarte. Sfin­te­le sale moas­­te se pãs­­trea­zã la mâ­nãs­ti­rea ce îi poar­tã nu­me­le, ri­di­catã pe Mun­tele Si­nai de cãtre Sfân­ta Elena. Sfânta Ecate­ri­na este ocrotitoarea studen­tilor si a tine­relor fe­te, si este sãr­bãto­ritã pe data de 25 no­iembrie.