Multe minuni a fãcut Domnul nostru, Iisus Hristos, pentru ca noi sã credem cu adevãrat în puterea si în dragostea Sa pentru noi. Odatã, pe când se afla într-o corabie pe mare, împreunã cu ucenicii sãi, s-a stârnit o furtunã înfiorãtoare. Vântul sufla cu atâta pute­re, încât marinarii nici nu puteau sta în picioare pe puntea corabiei, iar valurile, înalte cât casa, se repezeau cu furie izbãvind în micuta corabie si azârlind-o de colo colo peste întinderea nesfârsitã de apã. Nu se vedea malul, oricât de departe, iar pescarii si-au pierdut orice sperantã de a mai scãpa cu viatã din prãpãdul acela. Speriati l-au rugat pe Mântuitor sã îi scape. Acesta, privindu-i cu întelegere si blândete, le-a rãspuns:
- De ce vã temeti? Unde vã este credinta? Trebuie sã aveti încredere în Dumnezeu si în puterea Sa! Cereti din suflet si rugãciunea voastrã va fi ascultatã!
Apoi a privit în zare si a poruncit vântului sã înceteze si mãrii sã nu-si mai ridice valurile împotriva lor. si, prin minune, într-o clipã marea s-a linistit si nici o brizã nu mai sufla peste luciul apei.
De aceea, în viatã, nimeni nu trebuie sã-si piardã speranta si încrederea în Dumnezeu. Oricât de grele ar fi clipele prin care trecem, Dumnezeu ne vede credinta si efortul, ne întãreste si ne scapã de primejdie. Noi nu trebuie decât sã avem credintã si sã ne rugãm din suflet, si atunci “furtuna” din sufletul nostru dispare ca prin minune, lãsând loc pentru pace si liniste.