Într-o zi, un bãiat l-a întrebat pe bunicul sãu:
- Bunicule, mereu spui cã trebuie sã fugim de pãcate, dar cum sã mã feresc eu de ispite?
- Ei, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacã un om ar vrea sã vâneze o pasãre si ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stând pe
creanga unui pom, în care din ele crezi cã ar trage cu pusca?
- Bineînteles, bunicule, cã vânãtorul ar îndrepta arma spre pasãrea ce stã pe creangã. Sunt mai multe sanse sã o nimereascã pe cea care stã, decât pe cea care trece ca sãgeata prin aer.
- Pãi, vezi, bãiatul meu ...! Tot asa sunt si oamenii, asemenea pãsãrilor. Când esti muncitor si harnic, când esti mereu preocupat sã faci cât mai mult si mai bine, atunci diavolul nu poate sã te atingã cu ispitele sale. Dar pe omul lenes si delãsãtor, diavolul cu usurintã îl ispiteste, iar el cade imediat în pãcat.
Omul nu a fost fãcut de Dumnezeu ca sã stea si sã piardã timpul, la voia întâmplãrii, ci sã caute mereu sã munceascã cu spor si cu tragere de inimã. Doar asa va afla liniste si bucurie în viatã.