Aceasta este o rãsinã obtinutã din scoarta unor arbori exotici si, prin ardere, degajã un fum cu miros plãcut si aromat. Este des folositã în slujbele din bisericã, de preoti, dar si în casele crestinilor. Camerele în care locuim si toate lucrurile din ele se sfintesc prin tãmâiere sau prin stropire cu aghiasmã, cu apã sfintitã. La Nasterea Mântuitorului, printre darurile aduse de magi pentru Prunc, se afla si tãmâie, ca semn al sfinteniei Pruncului. Tãmâia, ca si lumânarea, simbolizeazã totodatã si puterea jertfei, iar prezenta ei alungã spiritele rele. “Tãmâia, prin fumul si mireasma ei, subliniazã frumusetea slujbelor, creeazã o atmosferã de sfintenie ca un dar, ca o jertfã, fumul ei îmbãlsãmând locul cu o atmosferã de reculegere si sfintenie, prielnicã pentru rugãciune si îndepãrtarea duhurilor rele.” - pr. prof. Ene Braniste, Dictionar enciclopedic de cunostinte religioase