Legenda spune cã staulul în care S-a nãscut Pruncul Iisus era al unui bãtrân, care a fost si el de fatã la Nasterea Mântuitorului. Acesta era Mos Crãciun. Lui i s-au alãturat în scurt timp ciobanii de pe dealul din apropiere si magii veniti de departe cu darurile lor. Dorind sã-i aducã Pruncului si o creangã verde, magii au luat un mic brãdut de crengile cãruia au agãtat darurile si au aprins lumânãrele, asezându-l lângã Pruncul Iisus. De atunci a rãmas obiceiul bradului de Crãciun, singurul copac verde din mijlocul iernii. La poalele sale, copiii cuminti asteptã cu nerãbdare daruri si cadouri. Se cântã frumoase colinde, iar familia toatã se strânge în jurul mesei. Mos Crãciun reprezintã pentru noi toti icoana bunãtãtii. El ne aminteste de anii inocenti ai copilãriei, de linistea sãrbãtorilor petrecute în mijlocul familiei, de bucuria Nasterii Mântuitorului.
“Mos Crãciun cu barbã albã, Mos Crãciun cu traista plinã, / Vechi stãpân atât de darnic al copilãriei mele...” Octavian Goga, fragment din poezia “Mos Crãciun”