Cuviosul Martinian

Cuviosul Martinian a intrat in viata monahala la varsta de 18 ani, petrecand intr-o pestera, din apropierea Cezareei Palestinei, vreme de 25 de ani, in infranare si rugaciune. Dumnezeu l-a invrednicit cu darul tamaduirii, multi oameni dobandind vindecare prin sfintele lui rugaciuni. De asemenea, sfantul a vindecat chiar si multi indraciti. Pentru aceasta, diavolul, avea sa aduca asupra Sfantului Martinian numeroase ispite si naluciri, pentru a-l indeparta de viata sihastreasca. Cel mai mult l-a ispitit insa diavolul pe cuviosul Martinian, cu patima desfranarii.

Odata, primind in chilie o femeie, pentru a ramane in timpul noptii, si pe care nu s-a indurat sa o lase afara, prada animalelor salbatice, aceasta a marturisit ca venise pentru el, pentru a se convinge toti ca viata lui nu este vrednica de lauda. Cuviosul, ascultand-o, se invoia, putin cate putin in inima sa. Dar mai inainte de a cadea in pacat, a fost tras inapoi de la cadere, prin dumnezeiescul har. Atunci, Sfantul Martinian aprinzand multe lemne, a sarit in mijlocul focului, dojenindu-se si zicandu-si:  „de vei putea sa rabzi, Martiniane, focul iadului, lasandu-te in voia poftei, supune-te femeii!” Si asa arzandu-se pe sine si smerind salbaticia trupului, pe femeia, care si-a venit in fire vazand acestea, a trimis-o la manastire.

Apoi, cuviosul s-a ascuns pe o insula pustie unde a trait timp de 10 ani. Intr-o dimineata,  naufragiind o corabie,  o  fata care se agatase de o scandura, a ajuns pana  la locul unde se nevoia sfantul. Acesta i-a lasat fetei hrana si adapostul sau, apoi, zicandu-si: „Fugi, Martiniane, sa nu te ajunga ispita!“, s-a aruncat in mare, inotand pana la tarm.

Ultima parte a vietii, Martinian si-a petrecut-o pribegind din loc in loc pana cand, intr-o zi, a sosit la Atena. Aici a adormit in Domnul, invrednicindu-se a fi ingropat cu mare cinste de episcopul locului.

Sinaxarul, aminteste despre cele doua femei ca si-au desavarsit viata dobandind si ele, de la Duhul Sfant, semnele sfinteniei. Prima, Zoe, s-a dus la manastire si traind acolo in curatie, s-a invrednicit de a face minuni. Cea de-a doua, Fotinia, a ramas pe acea stanca din mare, pana la sfarsitul vietii.

Troparul Sfantului Martinian

Vapaia ispitelor, prin curgerile lacrimilor o ai stins Fericite si valurile marii si pornirile fiarelor infranandu-le ai strigat: preaslavit esti Atotputernice, cel ce m-ai mantuit de foc si de vifor.

Tot in aceasta zi facem pomenirea:
– Sfintilor Apostoli Achila si Priscila;
– Preacuviosului Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei;
– Cuviosului Simeon, ctitorul Manastirii Hilandar din Athos;

Maine, 14 februarie, facem pomenirea Cuviosilor Auxentiu, Maron si Avraam.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.