Bâlbâială în stil “ortodox”
Share
Conform ultimului sondaj, în mai puţin de jumătate de an, încrederea în Biserica Basarabiei a scăzut de la 78% la 74%. Nu prea cred în sondaje şi-mi dau seama că atunci când este adresată o astfel de întrebare, prin noţiunea de „Biserică” lumea înţelege în special clerul: mitropolitul, episcopii, preoţii şi călugării; căci dacă cei intervievaţi (dar şi cei care adresează întrebarea) s-ar considera şi ei membri deplini ai Bisericii, o astfel de întrebare nici nu ar avea sens. Prin urmare, putem spune că încrederea în mitropolit, în episcopi şi în preoţi a scăzut cu 4% în doar câteva luni şi, dacă sincer, mi se pare foarte puţin, în comparaţie cu bâlbâiala de care dau dovadă aceştia în faţa provocărilor de tot felul.
Oare nu-i clar că ultimele declaraţii ale unor ierarhi şi mai ales stupidele proteste împotriva a nu ştiu ce legi şi „pericole”, nu fac decât se ponegrească imaginea Bisericii? Cică ultimul protest „Pro-Ortodoxia” (de fapt Anti-Ortodoxia) nu a fost organizat de Mitropolie, dar mă întreb cum de atâţia zeci de preoţi şi-au permis să iasă samavolnic în piaţă, fără o indicaţie indirectă (sau chiar directă) a Mitropoliei? Şi de unde au luat steagurile bisericeşti, dacă nu din Catedrala Mitropolitană? Sau poate cineva îşi închipuie că poate şantaja sau manipula Statul şi societatea fără a suporta consecinţe?
Imposibil! Ori renunţăm la orice protecţionism (mai ales personal) din partea Statului şi mergem pe ideea unor cerinţe dure faţă de el, ori ne facem mai departe că plouă, dar fără a scoate bufonii în stradă, pentru a lupta cu morile de vânt. Nu era oare mai bine şi mai productiv să fie iniţiate nişte discuţii serioase şi la nivel înalt cu Statul, aşa cum se face la Moscova, la Bucureşti şi oriunde în lume?
Căci dacă ne pretindem mari şi mai ales mulţi, are trebui să fim capabili „să impunem” civilizat un respect faţă de Ortodoxie, fără a ieşi la proteste. Protestează doar cei care nu ştiu să se facă auziţi în alt mod. Pe de altă parte, nu Statul trebuie să ne apere de musulmani sau de homosexualitate, pentru că nici nu este capabil să o facă, ci noi singuri trebuie să ne apărăm, predicând şi practicând Evanghelia. Şi dacă Mitropolia vrea cu adevărat să se pună pe treabă şi să ridice moralitatea în societate, să o înceapă cu propriile probleme (despre care am scris aici), dar nu să se prefacă că luptă cu „pederastizarea ţării” sau cu islamul.
De fapt, despre ce fel de „islamizare a Moldovei” poate merge vorba, când noi trăim într-o ţară cu cea mai ridicată rată de alcoolism din lume şi suntem printre cei mai mari producători de vin din această parte a Europei? Biblia condamnă beţia, iar Coranul interzice în general consumul de alcool. Sau poate credeţi că „ortodocşii” din Moldova sunt interesaţi de diferenţele dintre Biblie şi Coran?
Păi, ei habar nu au nici de una, nici de alta. Cred că jumătate dintre „ortodocşii” noştri n-au citit niciodată măcar o pagină din Biblie, în schimb de vin şi carne de porc nu se mai lasă moldoveanul cu una cu două. Deci despre islamizare nici vorbă. Mult mai reală este trecerea moldovenilor la unele secte (occidentale sau orientale), dar văd că despre asta nimeni nu zice nimic, pentru că organizatorii protestelor, mai ales cei din umbră, nu urmăresc scopul declarat – „apărarea Ortodoxiei” – ci cu totul altceva.
La urma urmei, la islam sau la secte vor trece cei care vor o schimbare în viaţa lor, iar preoţii şi laicii ortodocşi nu fac nimic pentru a-i ajuta să o facă.
Bineînţeles, vor trece şi o serie de oportunişti sau curioşi, dar de aceştia nu avem nici noi nevoie. Să plece, pentru că sunt printre noi, dar nu sunt de-ai noştri! Iar dacă Biserica Ortodoxă îşi va face bine treaba, vă asigur că şi cele câteva mii de musulmani din Moldova vor (re)veni la Ortodoxie. Şi în Moldova nimeni nu-i va omorî pentru că au abandonat islamul, numai să aibă cine-i converti. Deci problema e în noi… Nu în Ortodoxie, ci în „ortodocşi”!
P.S. Dacă abordarea mea pare prea simplistă, asta nu înseamnă că eu habar nu am ce reprezintă islamul sau sectele. Ştiu destul de bine, dar am vrut să ating latura care mi se pare cea mai dureroasă, pentru că de asta ne ferim noi cel mai mult să vorbim.
