Buna Vestire (25 martie)

Buna-Vestire este începutul tuturor praznicelor împărăteşti şi i se mai spune ,,taina cea din veac şi începutul mîntuirii noastre…” pentru că se referă la momentul în care îngerul Gabriel a intrat cu poruncă dumnezeiască la Fecioara Maria şi i-a spus că a sosit timpul întrupării lui Dumnezeu Cuvântul şi că ea avea să fie Maica Sa şi, în mod implicit, Mama noastră a tuturor, limanul tuturor celor aflaţi la necaz. Buna-Vestire este de fapt înştiinţarea venită prin gura Arhanghelului referitoare la Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul pentru mântuirea omului, fapt ce reprezintă împlinirea făgăduinţei date de Dumnezeu după căderea lui Adam şi a Evei. După cum prin femeie a intrat răul în lume aşa tot prin femeie a intrat lumina. Atunci era şarpele prin care s-a auzit şoapta ademenitoare a ,,pierzătorului de oameni”; acum este Gavriil care îi spune Mariei: ,,Bucură-te!” Răspunsul Mariei este acela al ascultării: ,,Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Ascultarea de Dumnezeu este temelia izbăvirii din robia păcatului şi împăcarea cu El. În istoria întreagă a mîntuirii nu putem face abstracţie de Maria pe care o numim Preacurata de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioară Maria…

                Buna-Vestire este una dintre cele mai importante sărbători creştine pentru că atunci a avut loc zămislirea directă a lui Hristos prin puterea şi lucrarea Duhului Sfânt. Sfântul Ioan Damaschinul ne învaţă că Fiul lui Dumnezeu Şi-a făcut Sieşi, din sângiuirile curate şi nevinovate ale Născătoarei de Dumnezeu, trup însufleţit cu suflet raţional şi cugetător, nu prin sămânţă, ci prin creaţie, de la Duhul Sfânt. Totul stă în puterea lui Dumnezeu. Lui i se supun legile firii pentru că El le-a creat. Mai mult decât atât Preasfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu pentru că ea l-a născut cu adevărat pe Dumnezeu pe care l-a purtat în pântecele ei timp de nouă luni. ,,Este cunoscut şi învederat-spune Mitropolitul Hierotheos Vlachos-faptul că mama care poartă prunc în pântece are cu el o legătură strânsă şi organică. Oamenii de ştiinţă ai zilelor noastre au dovedit că fătul este influenţat foarte mult nu numai de starea somatică a mamei sale, ci şi de structura ei psihologică. Deşi Pruncul Sfânt a fost zămislit de la Duhul Sfânt, El a crescut în mod natural, adică a fost în împărtăşire şi în comuniune cu trupul Preasfintei fecioare, fapt pentru care între Hristos şi Născătoarea de Dumnezeu a existat o legătură strânsă”. În mod firesc acest lucru a însemnat că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu   i-a dat lui Hristos sângele ei, iar Hristos i-a dat ei harul şi binecuvântarea Sa”. Sfânta fecioară a fost aşadar prima care a gustat din Dumnezeire. ,,Buna-Vestire a Maicii Domnului este vestea bună dată neamului omenesc, adică înştiinţarea că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat. Această prăznuire universală trebuie să completeze sărbătoarea personală, adică propria noastră bună vestire. Cu toţii trebuie să primim înainte-vestirea mântuirii personale, care este cea mai importantă veste a vieţii noastre” mai spune Hierotheos Vlachos.

Ştefan Botoran