Când ne gândim la El, suntem în rai

Acum 199 de ani, pe 24 decembrie, austriacul Franz Gruber compunea muzica de la Silent Night. Doar că nu prea a fost liniștită Noaptea de Ajun de atunci încoace. În 1865, de Ajun, se înființează cagulele albe KKK. În 1979, de Ajun, URSS invadează Afganistanul. Lumea trăiește o noapte zgomotoasă și tulburătoare, cu adevărat furtunoasă. Lumea se comportă ca și cum nu ar fi fost un Ajun, ca și cum Mesia nu ar fi venit. Ca și cum literatura nu ar fi începutul culturii. Ca și cum psalmul nu ar fi începutul harului. Ca și cum Thackeray nu ar fi zis: Când te gândești la Mine, ești în rai!

Dacă în lume sunt lumini, fii una dintre ele, zice Bram Stoker, nu fi întuneric! Oceanul minunilor există, dar îndoiala și frica ne orbesc și nu mai putea vedea limpede. Sunt prea multe idei moarte transmise din generație în generație, zice Peter Weiss, încât chiar și cei mai inteligenți au mari dificultăți în a le evita. Toate ideile păgâne (diavolești) trebuie exterminate, fără negociere. Exact ca în Corintul de pe vremea apostolului Pavel, când se constata o lipsă a simțului moral atât de acută, încât totul trebuia luat de la zero.

Această biruință poate fi înțeleasă doar în contextul veșniciei. Mai mult, nu este o cursă de viteză, ci mai degrabă un maraton al răbdării. O conștientizare a faptului că toți avem nevoie de har. O izbucnire în lacrimi: nu izbutim să Îl vedem pe Cel iubit. Șoapta eretică că omul nu e căzut și că se poate mântui singur trebuie respinsă, așa cum o cetate întărită respinge un atac de anvergură. Dacă scăpăm de vreo obsesie, să avem mare grijă să nu o înlocuim cu alta. Dacă am scăpat de lăcomie, să nu ne preocupe excesiv confortul.

Încă din 1970, New York este cel mai mare oraș american. Avea 6.000 de locuitori în 1524. De numele aceste metropole se leagă personalitatea Sfântului Filaret Drozdov de New York, trecut la cele veșnice în 1985, cel care atrage atenția asupra necesității unei Biserici vii, curățată de ereziile vremii și asupra crimelor inimaginabile ale comunismului. Este un sfânt întristat din cauza miilor de biserici pângărite de sovietici, din cauza suferinței părinților ruși, care nu erau lăsați să își boteze copiii și din cauza necunoașterii credinței de către tineri. Tot aici activase înainte vreme sfântul Rafael de Brooklyn. Iar în California fusese alt mare apostol, sfântul Ioan Maximovici de San Francisco.

0000000bgnfxnf

Când nu ne gândim la El, suntem în iad. Exemplul cel mai concludent ni-l oferă păgânismul germanic*:

  1. În nordul Norvegiei, Soarele nu apune vara câteva săptămâni (iarna, nu răsare câteva săptămâni). Stelele nu au suficientă forță să apară pe cer. După ce lumina învinge întunericul, roșul aprins devine galben strălucitor.
  2. Păgânismul abundă în prezența spiridușilor, a elfilor, a piticilor, a uriașilor, a monștrilor, a valkiriilor, care întrețin o atmosferă de frică permanentă. Temele predilecte sunt: coșmarul, luciferismul, necromanția, barbaria. Jakob Grimm și Viktor Rydberg admit că păgânismul se bazează pe o revelație demonică. Caracteristicile acesteia sunt: premoniția, visul și memoria. Caracteristica principală este rudenia de sânge: Gunnar este fiul lui Ranweig și nepotul lui Sigfus, este strănepotul lui Hamund, iar Hamund este fiul lui Storolf și nepotul lui Orm.
  3. Mentalitatea noastră încă este marcată de reminiscențe păgâne. Idolii au contaminat totul. Nou-născutul era considerat nenăscut, câtă vreme tatăl lui nu i-a pus un nume (putea fi avortat). Era considerat născut după îngenunchere: tatăl așeza pruncul pe genunchii săi, îl stropea cu apă, îi dădea un nume și îi dădea să mănânce. Multe din urmele păgânismului feroce au fost șterse la potop.
  4. Tot ceea ce azi este considerat mitologie nu a fost creat de către autori anonimi, ci de inițiații în misterele luciferice, numiți manu. Ei erau singurii care primeau mesaje de la idolul Odin (Lucifer). Ei celebrau Duminica Scânteilor: aprindeau o păpușă de paie, pentru a obține o recoltă bogată. Sărbătorile erau petreceri orgiaste închinate idolului Freyja (Anul trecut o familie din Roskilde a vrut să își boteze fata cu acest nume drăcesc). Ideea de mântuire apare abia după 1220, în literatura skalzilor.
  5. Ei nu considerau haosul ca fiind dezordine. Aveau o mare frică de Odin, cel care deține graalul (mângâierea). Pomul vieții credeau că e un frasin. Adam și Eva se numeau Ask și Embla. În Edda, nu apare păcatul! Nu apare vinovăția! Odin este un arhanghel căzut, care refuză să își continuie ascensiunea. Odin îi conduce afară pe Ask și pe Embla din rai nu ca pedeapsă, ci ca recompensă: le dă eul (îi scapă de somnolență). Îi duce în Walhalla, unde sunt foarte mulți șerpi (îi duce din rai în iad și le spune că e mai bine în iad, că în rai se plictiseau). Când Odin renunță la ascensiune, se naște libertatea: Omul e liber să nu urce. Odin înșeală și păcălește, bea în exces și ucide prin otrăvire.
  6. Odin este Călătorul: omul pribegește ca să uite că va muri. Este o lume inversată, în care omului i se cere imposibilul. Frica de idoli este o stare de spirit dominantă. Cel ce nu a renunțat la ascensiune este Mihail, care urcă și devine din ce în ce mai puternic.

Dacă un Binefăcător ne primește în casa Lui, ne face transfuzie cu sângele Lui când suntem bolnavi, noi nu Îl vom scuipa. În decembrie 1988, în Armenia a avut loc un cutremur devastator, în care au murit 50.000 de oameni. Cele mai multe victime erau în blocurile sovietice, clădirile țariste nu s-au prăbușit. Singur Dumnezeu este structura noastră de rezistență. El nu vrea ca noi să pierdem veșnicia dintr-o prostie. Acum două secole, cuviosul Cosma Etolul atrăgea atenția că Raiul se pierde din egoism (din lipsa de gândire la Celălalt). Acum două decenii, părintele Hrisostom de Etna oferea soluția: dragostea face ca dorințele noastre egoiste să devină una cu dorințele celorlalți. Dragostea preschimbă egoismul.

Marius MATEI

 

 

*Ernst Uehli, Mitologia germanică în perspectiva misterelor, Saeculum, București, 2001, p. 73-83.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.