Cinci linii de atac ale celor care se opun organizării Referendumului pentru Căsătorie

Am văzut, deja, care sunt principalele linii de atac ale detractorilor Referendumului pentru Căsătorie – meme pe care le vom întâlni repetate, iar şi iar, în presă, în următoarele săptămâni.

Precizez, din capul locului, că cei care vin cu aceste linii de atac s-au opus, în ultimii trei ani, organizării democratice a acestui Referendum şi au încercat, în permanenţă, să deturneze atenţia publicului prin ştiri false, dezinformări, chiar calomnii cu privire la obiectul acestui Referendum şi la susţinătorii Căsătoriei între un bărbat şi o femeie. Aşadar, precizarea de fond este aceasta: că acest Referendum are un singur scop, şi anume clarificarea în Constituţia României a Căsătoriei ca fiind uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie.

Această definiţie nu restrânge, în nici un fel, dreptul la viaţa de familie sau alte drepturi deja recunoscute ale unor minorităţi; Curtea Constituţională a României a avizat această propunere de modificare reţinând că ea nu implică nicio ingerinţă vreunui drept individual. Pentru cei care vor să reia acest aspect – mai multe informaţii în articolul de aici. Să trecem acum, în revistă, principalele linii de atac pe care le vom vedea în următoarele săptămâni în mass-media (şi pe care le vedem deja la unele televiziuni şi în reţelele de socializare).

Mema 1. Subiectul este irelevant pentru România şi pentru societatea românească – unii vor să aducă, în mod artificial, un subiect care nu este relevant pentru România, în acest moment.

FALS. Celor care susţin această idee le amintesc următorul fapt. Nu Coaliţia pentru Familie sau susţinătorii Căsătoriei naturale au inventat acest subiect. În România au existat, în ultimii 12 ani, nu mai puţin de şase iniţiative în Parlament pentru legalizarea unor parteneriate civile homosexuale care, în fapt, acordă persoanelor de acelaşi sex privilegii egale căsătoriei.

Trei dintre ele sunt încă „pe rol”. Însuşi cazul Coman-Hamilton a debutat cu ani în urmă şi a avut drept obiectiv evident crearea unei breşe în Codul Civil românesc care să ducă la legalizarea parteneriatelor civile pentru cuplurile de acelaşi sex. Vorbim, aşadar, despre un lobby LGBTQ extrem de activ şi de puternic, exercitat pe trei direcţii: i. politic, via Parlament; ii. juridic, via CCR; iii. mediatic, via, din păcate, presa mainstream, care preia, deseori, fără distanţă critică sau chiar minimă filtrare, agenda acestor organizaţii.

Obiectivele LGBTQ pot fi trendy printre anumite elite europene sau printre anumiţi intelectuali cu vederi mai mult sau mai puţin nihiliste, dar ele reprezintă nu doar un divorţ, ci o contrazicere flagrantă a valorilor majorităţii. Fie şi numai agitaţia mediatică şi zbuciumul taberei care se opune organizării Referendumului democratic demonstrează relevanţa temei şi faptul că atinge un punct sensibil.

În plus, faptul că dezbaterea a existat în numeroase state din jurul României şi din Occident o face relevantă şi pentru noi. Mai mult decât atât, dar în state ca Irlanda, Slovenia, Croaţia, astfel de subiecte au fost tranşate, fie într-o parte sau alta, prin referendum. Am tot văzut această încercare de aruncare a pisicii în curtea vecinului – nu ţine.

Putem spune, în fapt, că acest Referendum este creaţia lobby-ului LGBTQ, ei sunt cei care au adus pe agendă acest subiect. Poate ar fi bine să-i întrebăm pe ei sau pe cei care susţin subiectul care este relevanţa subiectului: adică de ce ţin, până la urmă, atât de înverşunat, să schimbe definiţia multimilenară a Căsătoriei şi să „cucerească” dreptul la adopţii de copii pentru cuplurile de acelaşi sex? De ce nu îşi asumă până la capăt stilul de viaţă nonconformist?

Mema 2. Există alte priorităţi decât definirea Căsătoriei: sărăcie, corupţie, autostrăzi, legile justiţiei etc.

FALS. Provocările unei societăţi nu se rezolvă neapărat pe rând, una câte una, ci pot fi rezolvate şi în paralel. Altfel, am aştepta întâi să construim autostrăzile, şi am discuta despre legile justiţiei abia după ce am termina de construit autostrăzile – adică peste vreo 50 de ani (în cel mai bun caz).

Mai mult, în timp ce unele dintre provocările amintite (sărăcia, corupţia) necesită efort susţinut pe zeci de ani, dacă nu cumva sunt perpetue, revizuirea Constituţiei este, în schimb, o problemă rezolvabilă one-off, în urma unei dezbateri democratice şi prin organizarea unui Referendum, unde oamenii sunt chemaţi să voteze într-o zi sau două (Referendumul se poate organiza şi în două zile, nu neapărat într-una singură). În plus, de vreme ce milioane de cetăţeni consideră importantă această problemă, atunci ea trebuie să devină prioritate pe agenda politică şi pe cea mediatică.

Dacă nu vrem să transformăm România într-un stat care-şi alienează cetăţenii – şi mai mult decât sunt deja.

Mema 3. Organizarea Referendumului îi dă „apă la moară” lui Dragnea, care încearcă să mute atenţia spre alte subiecte ca să treacă legi prin care să „scape de puşcărie”.

FALS: Problema clarificării definiţiei Căsătoriei îl precedă cu mult pe Dragnea – şi am văzut, la punctul 1, că presiunile pentru modificarea definiţiei Căsătoriei venite dinspre organizaţii precum ACCEPT au, deja, în România o istorie de cel puţin 12 ani. Iniţiativa pentru revizuirea Constituţiei este, în fapt, un grassroots autentic – şi a fost numită chiar şi de detractorii ei cei mai agresivi „cea mai reuşită mişcare de advocacy creştin din ultimii ani din ţara noastră”.

Revizuirea a fost declanşată de persoane private în toamna 2015, când preşedinte al PSD şi premier era Victor Ponta şi a fost înregistrată în Parlament în mai 2016 când premier era Dacian Cioloş. Dacă partidele de la guvernământ voiau să respecte democraţia şi să-i respecte pe români, organizau Referendumul de mult. Într-o ţară cu o democraţie funcţională precum Elveţia, avizul CCR ar fi fost suficient. Dar, din momentul în care iniţiativa a ajuns în Parlament, ea nu a mai fost în mâna cetăţenilor – nu a mai fost, altfel spus, doar un „grassroots”. Iniţiativa a ajuns la mâna politicului.

Iar readucerea discuţiei despre Referendum într-un moment sau altul depinde doar de politicienii din diverse tabere. Asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la subiect pentru ca ar putea profita un politician sau altul de el. Abilitatea sau inabilitatea unui actor politic de a profita politic şi oportunist de pe urma referendumului nu delegitimează clarificării definiţiei Căsătoriei în Constituţia României.

Şi încă ceva. Până la urmă nu e vorba doar de abilitatea de a profita politic – la fel sau chiar mai gravă e inabilitatea politicienilor care se pun de-a curmezişul sau îşi astupă urechile faţă de… vocea şi aspiraţiile propriilor lor electori! E inimaginabil, de pildă, ca partide ai căror electori resping în proporţie de aproape 85% (PNL) sau 70% (USR) parteneriatele gay, adică obiectivul major de moment al lobby-ului LGBTQ din România, să refuze Referendumul pentru Căsătorie.

Dacă politicienii îşi închipuie că pot culege voturi prin astfel de atitudini disonante faţă de susţinătorii lor, eu le urez noroc. Pentru că o să aibă mare nevoie.

Mema 4. Am văzut şi o a patra memă, pe buzele detractorilor Referendumului pentru Căsătorie. Aceştia spun că iniţiativa este antieuropeană, putinistă, fascistă.

FALS. Definiţia legală a Căsătoriei doar în înţelesul propriu al termenului nu a avut nicio legătură cu fascismul. În fapt, fascismul şi nazismul au avut viziuni foarte progresiste în privinţa Căsătoriei – la fel ca bolşevismul. Uităm foarte uşor că toate cele trei ideologii pledau, în fapt, pentru abolirea acestei instituţii. Căsătoria este o instituţie mai veche decât orice stat şi decât orice sistem ideologic – de aceea, nici un stat şi nici un sistem ideologic nu au dreptul de a modifica definiţia Căsătoriei. Ori de câte ori în istorie un grup a încercat să modifice definiţia Căsătoriei, consecinţele au fost dramatice. În ultimele secole, Căsătoria a fost (şi încă mai este este în destule cazuri) o instituţie fundamentală a statului democratic occidental, nu doar a Rusiei.

În fapt, aşa cum am arătat aici, Rusia a fost prima ţară care a desfiinţat, prin lege, Căsătoria în anii 1920. În continuare, Căsătoria între un bărbat şi o femeie este o instituţie recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cât priveşte chestiunea Putin, detractorii Referendumului nu fac altceva decât să se acopere de ridicol. Ce au descoperit ei? Că românii şi ruşii sunt ortodocşi.

Adică au descoperit că apa e udă. Faptul că suntem ortodocşi nu ne-a împiedicat să avem o istorie conflictuală de veacuri, chiar şi când, teoretic, eram în acelaşi sistem de alianţe. Ce au mai descoperit aceşti detractori? Că unele scopuri ale conservatorismului (scopuri general valabile indiferent de momentul istoric) se suprapun cu unele politici ale Rusiei putiniste (politici conjuncturale, din ultimii ani). Dar Rusia putinistă este şi anti-ISIS. Să înţelegem de aici că oricine e anti-ISIS este pro-Putin?

În fine, trebuie spus răspicat faptul că există o reacţie puternică la nivel european, în spirit european, de apărare a valorilor creştine, tradiţionale, naţionale, în faţa exceselor politicilor globaliste şi anti-libertare. O astfel de reacţie este Declaraţia de la Paris, Europa în care putem crede, semnată de unii dintre cei mai reputaţi gânditori politici şi filosofi ai epocii noastre.

Mema 5. O altă linie de atac este cea legată de bani. Referendumul costă! La prima vedere, ai spune că da, domnule, iată oameni cumpătaţi, care se gândesc de zece ori şi vor să taie o singură dată banul de la bugetul public!

Oare? Ba! Aceiaşi oameni nu au scos un singur cuvânt în faţa perspectivei ca Statul să finanţeze, din banii noştri, ocupaţii şi programe dubioase cum ar fi cele presupuse de Strategia de Educaţie Parentală. 70 de milioane de euro (!) ar fi trebuit băgaţi în acest program doar în primul an pentru ca părinţii să fie chemaţi la încă nişte şedinţe de reeducare la şcoală, în condiţiile în care multe dintre aceste şcoli au încă veceuri în curte!

La fel, aceşti oameni foarte preocupaţi, brusc, de cheltuiala banului public nu au spus nimic când Statul s-a angajat şi a obligat orice instituţie şi orice firmă privată cu peste 50 de angajaţi să angajeze un expert sau un tehnician de gen: trebuie să mănâncă şi gura (sic!) activistului de gen ceva, nu? În sfârşit, oare câţi bani publici vor cere ONG-urile „progresiste” pentru a finanţa schimbările de sex (după model britanic – am scris pe larg aici) şi câţi bani vor fi necesari pentru integrarea funcţională a unei noi instituţii precum parteneriatul civil gay în procedurile administrative?

În loc să se ascundă după petarde, ştiri false, meme de Facebook şi manipulări, ar fi mai onest ca aceşti activişti să ne explice, franc, de ce susţin căsătoriile homosexuale şi adopţiile de copii pentru cuplurile homosexuale – şi chiar legalizarea unor „mariaje” în trei, patru sau mai mulţi. Sau desfiinţarea, pur şi simplu, a Căsătoriei. Să ne explice de ce este acest subiect atât de important pentru ei (pe mine unul nu mă pasionează chiar deloc – îl urmăresc când şi când, dar prefer oricând să scriu despre alte lucruri). Şi de ce doresc legalizarea acestor inginerii sociale de tip neomarxist şi în România?
Citeste mai mult: adev.ro/pcgrnw

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.