Condamnat la neuitare

De ce Eminescu nu o sa fie niciodată uitat de acest neam?

Pentru ca l-a iubit cu pasiune, lipsit de orice interes meschin și, cum este firesc când ai asemenea date constitutive, l-a înțeles perfect. Deși poet, un atribut care în ochii mulțimii este echivalent cu inadecvarea la realitate, el nu a fost niciodată prizonierul ideologiilor și a observat cu acuitate care sunt problemele reale cu care se confruntau romanii în acele vremuri, în care occidentalizarea constrângătoare și violentă își dădea în vileag neajunsurile. 
Eminescu avea curățenie sufleteasca și a luptat bărbătește, în scris, pentru neamul românesc. Aceste atribute țâșnesc din fiecare articol, din fiecare gând. Să spui ca este un mare poet, este un truism. Să spui ca este prezent încă, prin dragostea lui care sfidează timpul, în lupta românilor pentru demnitate națională, nu o poți face decât dacă gândești anexat în ethosul romanesc.
Cei care îl detestă pe Eminescu, toți politrucii mărunți, fac asta pentru că nu își înțeleg propriul neam, pe care îl văd ca pe o continuare a ideilor lor căznite, a unor șabloane învățate din experiențe livrești. Sunt înstrăinați în propria lor țară pe care o judeca impur, cu alte măsuri. Astăzi, constat cu neplăcere, nu mai avem poeți, ci ideologi exaltați.
Eminescu nu a fost niciodată un intelectual, pentru ca era prea deștept ca sa poată gândi în paradigmele altora. El și-a pus energia toată în slujba neamului său în care a crezut, iar românii nu o sa uite asta niciodată.

Doamne, dă-ne puterea sa fim mereu români așa cum a fost el!

Iulian CAPSALI