Creștinismul nu se poate externaliza

Ceea ce este foarte mic la început, poate deveni extrem de mare la sfârșit. Dar dacă se produce o deviere de la adevăr, eroarea se lărgește și de o mie de ori* și lucrul inițial nu va mai fi decât fisurat și nu va mai deveni extrem de mare la sfârșit. Taina este, așadar, păstrarea liniei adevărului. În cazul credinței, aceasta poate fi măruntă la început, dar nu inexistentă. Pe parcurs se expandează, se întărește, se conturează, dacă rămâne nealterată de minciună. Așa va deveni credința noastră dreptmăritoare. Ea este condiția devenirii noastre întru veșnicie. Fără credință, omul nu poate face nimic. Credința înseamnă să iubești ceea ce lumea spune că este de neiubit, să speri ceea ce pare de nesperat, să ai încredere în ceea ce lumea spune că e de necrezut**. Credința va fi atât de mare, încât nu o vom putea nici cuprinde, nici înțelege, ci ne va copleși imensitatea ei, zdrobind îndoielile.O treime din populația planetară se declară creștină (peste 2 miliarde de oameni). Cei mai mulți atei sunt în China, Japonia, Cehia, Franța, Coreea de Sud, Olanda, Suedia și Islanda. În mare parte, Europa tinde să piardă credința. Cauza este simplă: omul ar vrea să lucreze pentru patimile sale, nu pentru Domnul***. Credința rămâne încă puternică, mai ales în unele țări precum Armenia, Georgia sau Slovenia. Nu este suficient să fim în preajma credinței****. Trebuie să fim în miezul ei. Credința este esența vieții noastre. Un om lipsit de credință este un om pierdut. Prin credință, omul depășește momentele critice. Fără credință, omul clachează. Nu transmitem mai multă credință, pentru că atâta avem în noi. Trebuie să o înmulțim, ca să avem ce împărți. Ca să găsești adevărul, trebuie să nu te desparți de Hristos.

Tot ceea ce este sacru este învăluit în mister. Nu poate fi dezvăluit celui nepregătit. Rugăciunea este limbajul unei lumi în criză de soluții, este căutarea adevărului și încredințarea în voia tainică a lui Dumnezeu. Cine ascunde adevărul este tată al minciunii. Acest viclean-mincinos vrea să slăbească individualitatea și să distrugă onestitatea. Lipsa dragostei este o răceală galactică, care îngheață sufletele neîncălzite de lumina divină.

Omenirea se încăpățânează să accepte orice noutate, fără un filtru obiectiv. Riscurile sunt majore. Este ca și cum ai lăsa ușa casei deschisă noaptea. Orice spațiu interior care are o taină eliberatoare este intrinsec legat de credință: omul este corigibil. Credința este o asumare a smereniei: Omul își vede propriul gunoi, îi simte mirosul și vrea o curățenie înfrumusețătoare. Credința este nobilă, ne scapă de nimicuri. Omul aleargă după sfârșituri fericite prea ieftine, prea grăbite, prea forțate, deoarece îi lipsește răbdarea. Elocvența Evangheliei este un mare avantaj pentru omenire. Taina merită descoperită și împărtășită. Cultura de consum vrea să ne externalizeze rațiunea duhovnicească și numai o credință forte o poate stăvili. Externalizarea merge foarte bine pentru serviciile IT și pentru contabilitate, dar nu este compatibilă pentru mântuirea sufletului. Tentativele new-age-iste de a arunca pe piață surogate eretice trebuie respinse cu fermitate.

Dumnezeu ne poate trimite oriunde, deoarece peste tot El ne însoțește, ne susține, în vederea înveșnicirii noastre. Există un singur loc sigur și fericit, acela unde se împlinește voia divină. Dacă un serviciu pentru un împărat lumesc este o mare onoare, cu atât mai mult pentru Unul Veșnic (David Livingstone). Nimic pământesc nu ne va face să disperăm. Nimic nu este valoros, decât dacă poate fi relaționat cu Împărăția harului. Scriptura Îl revelează pe Hristos: omul are acces la manifestarea binecuvântării divine și nu poate înlocui Adevărul. Nu este suficient să plătim pe alții să se roage, dacă noi nu renunțăm la patimi.

Fiecare om are șansa de a transforma lumea lui monotonă într-una plină de viață, de sens și de iubire, cu condiția de a se dedica slujirii lui Hristos. Cu cât omul vrea să externalizeze postul și rugăciunea în favoarea asceților și milostenia în favoarea exclusivă a O.N.G.-urilor, cu atât mai mult devine indiferent și alienat. Adevărata noastră Patrie este mai mult decât o bucățică de pământ. Cea mai mare tragedie nu este piratarea electronică, ci piratarea moralității. Nu este suficient să crezi platonic, trebuie să fi interesat, angajat ferm într-o lucrare de slujire.

Creștinismul reamintește frumusețea lucrurilor care contează, unui public nerăbdător și distrat, selectând informația care are relevanță. Creștinismul ne dezvață de trufie: nu vrem să arătăm cât de bine ne-ar merge. Creștinismul ne alungă temerile legate de neadaptare și nerealizare. Creștinismul este șansa de a profita de șansa libertății, disponibilitatea de a accepta îndrumarea sfinților. Este mărturisirea unui adevăr optimist: omul nu este imposibil de salvat. Creștinismul se ocupă de latura confuză a omului, aducând claritate: omul care se roagă îngerilor nu se lasă distras de bâzâitul unei muște. Creștinismul ne propune un ospăț al veseliei, cultura seculară ne oferă week-enduri libere. Timp de 11 secole (din secolul V până în secolul XVI), creștinismul a fost afectat în Apus de Săptămâna Nebunilor (în preajma Anului Nou), când oamenilor simpli li se îngăduia un comportament imoral, indecent și libertin, fără teama represaliilor.

Marius MATEI

__________
*Franz Brentano.
**G.K. Chesterton.
***Ambrozie Iurasov, Îndrumar creștin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Părintele Ambrozie. Vol. I, Editura Sophia, București, 2004, p. 13.
****Acad. Nicolae Dabija.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.