Minunile sfântului chirurg Voino-Iasenetki Luca Valentin

Chirurgia tratează rănile prin intervenții instrumentale. În camera de gardă se primesc pacienții și se acordă primul ajutor. Camera de gardă asigură o preluare rapidă, un examen complet al pacientului. Cei ce scandează că vor spitale și nu catedrale, nu prea știu că fiecare biserică este, de fapt, un spital. Aici se tratează răni profunde, prin intervenția harului. Toți cei răbdători sunt primiți și li se acordă primul ajutor, sunt stabilizați. Examinarea este completă, iar tratamentul respectat cu sfințenie. Despre chirugia sufletească ne învață un sfânt contemporan din Crimeea, numit Luca.

0000000

Chirurgul divin a iubit suferința, singura care curățește sufletul. Luca este doctorul care refuză în plină perioadă sovietică să opereze fără icoana Maicii Domnului  în sala de operații. Numele doctorului Voino-Iasenetki Luca Valentin a deranjat mulți atei în URSS. Era foarte talentat la pictură, studiind frumosul creației și sublimul credinței. A slujit ca medic fără plată în războiul ruso-japonez (1904), doar pentru a obloji suferințele răniților și a le vorbi despre dragostea lui Dumnezeu pentru ei. Apoi îngrijește bolnavi în cele mai sărace locuri ale Rusiei țariste, unde nici un alt medic nu vrea să meargă.

În 1917 se angajează la un spital din Tașkent. Rămâne văduv și are grijă singur de cei patru copii ai lui. Spre stupefacția comuniștilor, în 1921, chirurgul Luca devine preot! Este arestat în 1923 și urmează un lung șir de chinuri în închisorile comuniste din URSS. Deși bătut și sleit de puteri, ajută pe toți bolnavii din închisorile pe unde este dus. Bineînțeles, fiecare operație din închisoare începe și se termină cu rugăciune către Maica Domnului. Curățarea trupului cu iod (dezinfectant) o făcea în semnul Sfintei Cruci. Cea mai grea detenție este cea de la Arhanghelsk. În Golgota ce a urmat, în Siberia, este bătut cu sălbăticie, până orbește de ochiul drept. Dar chirurgul rabdă totul cu smerenie.

În 1946 este premiat pentru o carte medicală pe care o publicase, dar chirurgul Domnului împarte premiul orfanilor de război. Din mila Domnului, ajunge episcop la Simferopol, în Crimeea. Deși este hărțuit în permanență, episcopul Luca revigorează viața duhovnicească din Crimeea, vlăguită după 30 de ani de persecuții. Catehezele sale atrag mulți studenți și intelectuali, care devin creștini practicanți în plin regim ateu. De altfel, episcopul Crimeei critica des politica necreștină a conducătorilor sovietici. La Simferopol se creează o oază de normalitate într-o junglă a nebuniei, sălbăticiei și absurdului. Cine încă apără comunismul, confundă nostalgia blânzilor ani 1970-1980 cu raiul pe pământ, cu propria tinerețe, fără să bănuiască dimensiunea atrocităților din anii 1950-1960 din Sevastopol, Kiev, Talin, Dușanbe, Krasnodar, Perm, Barnaul sau Lvov.

Din cauza mângâierilor ateilor sălbatici, episcopul își pierde definitiv vederea. Cea trupească, deoarece vederea sufletească nimeni nu i-o poate răpi, spre frustrarea sovieticilor. Torturat neomenește, moare în 1961. Sfintele sale moaște se păstrează în Crimeea, la Catedrala din Simferopol. Dar minunile abia acum încep să curgă. Zeci și sute de vindecări și de convertiri, care dau peste cap cincinalele PCUS. Sfântul chirurg este adesea văzut în spital ajutând bolnavii. Cei evlavioși îl recunosc, restul se bucură de ajutorul străinului.

În 20 decembrie 2010, sfântul Luca a fost văzut operând o femeie grav bolnavă la Spitalul Evghenidio. Deși avea cancer și medicii erau destul de rezervați, femeia s-a vindecat. Pe 23 martie 2007, sfântul Luca este văzut operând (împreună cu sfântul Efrem cel Nou) pe un tânăr, într-un spital din Nordul Greciei (sfântul nu are limite geografice!). Cei doi sfinți aruncau RAZE STRĂLUCITOARE pe capul bolnavului, care s-a vindecat imediat. La Tesalonic, sfântul Luca a vindecat un copilaș care avea mari probleme de sănătate la ochiul drept. La Spitalul din Veria, icoana sfântului izvorăște mir… Deci, să nu refuzăm internarea! Chirurgul divin are harul vindecării…

 

Marius MATEI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.