Palavre periculoase
Share
În 1680, Psaltirea apare la Iași. Este un moment important pentru toți creștinii. Peste aproape 200 de ani apare Paroles, de Jacques Prevert. Jocurile sale de cuvinte sunt mult mai cunoscute în școlile din țările francofone decât Psalmii. Ideea de a citi orice altceva decât Biblia nu e nouă. Ideea de a face orice altceva duminică dimineață decât a participa la Liturghie se vede din ardoarea cu care se programează crosuri și evenimente de tot felul exact în timpul Bisericii. Omul contemporan obosește și se se agită o oră în biserică, dar rezistă patru ore în mall. Dacă nu mă credeți, iată ce zice Prevert: Tatăl nostru, care ești în ceruri, STAI ACOLO! Și noi vom sta pe Pământ, care poate fi atât de drăguț. Omul agnostic nu neagă divinitatea, dar se mulțumește cu pământescul, renunță prea ușor la o veșnicie alături de Dumnezeu. Cultura seculară propune o literatură care să gâdile urechea și să amorțească conștiințele. Creștinii sunt martirizați în lumea arabă, dar presa parcă a amorțit. Dacă era o știre negativă despre creștini, cu siguranță era mult mai mediatizată. Dar la ce să ne așteptăm, câtă vreme copiii din Quebec sau Toulouse știu despre Prevert, dar nu și despre David psalmistul?! Fără Hristos Cuvântul, toată înțelepciunea este o pălăvrăgeală, iar Paroles = Palavre.
În școlile din California, un băiat poate folosi dușurile fetelor, dacă el consideră că simte ca o fată, chiar dacă e băiat. În echipa de volei se poate înscrie unde simte, fie la fete, fie la băieți.
Cel mai periculos cuvânt este MÂINE. Să ne schimbăm azi, să nu amânăm salvarea, mâine poate fi prea târziu. Să nu ne jucăm cu viitorul nostru, nu suntem la jocuri de noroc, miza e foarte serioasă. A găsi iubirea lui Dumnezeu este o artă, a o păstra devine deja o vocație. Apărarea adevărului este o recompensă în sine, nu avem nevoie de alt gen de motivații. Mărturisirea adevărului este o datorie, o luminare a celor din întuneric. Să respingem orice formă de cultură, de artă sau de societate care dorește integrarea necuratului în existența noastră, iar nu divorțul definitiv de el. A trăi veșnic cu Dumnezeu înseamnă A NU MAI MURI NICIODATĂ. Să abandonăm palavrele malefice. Toate cuvintele false au menirea doar de a ascunde mizeria, furtul, păcatul. Toate cuvintele adevărate eliberează, purifică, înveșnicesc.
Nimic nu distruge mai mult autoritatea necuratului decât liniștea. Excesul de comunicare tulbură și pierde smerenia. Omul limbut devine îndrăgostit de propriile cuvinte, nu de Hristos Cuvântul. Dumnezeu se ține de cuvânt: ne-a promis viața veșnică și ne-a garantat-o. Cel ce FIXEAZĂ stelele, nu se răzgândește**. A ne hrăni cu Cuvântul este o necesitate.
Evanghelia după MATEI, capitolul 12, v. 36-37
Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. | |
Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit. |
____________
*Pr. John Behr, „Crucea lucrează în lume. Omilii pentru perioadele liturgice de peste an”, Editura Doxologia, 2016, p. 70.
**Leonardo da Vinci.