LOADING

Type to search

Parintele care mi-a schimbat viata

Stiri Generale / Evenimente

Parintele care mi-a schimbat viata

Share

De la acest sfant minunat, pe care îl serbăm în 23 noiembrie, am învăţat să iubesc Sfânta Liturghie şi să nu pot trăi fără ea.

 

Deşi credeam că am un stil de viaţă matur şi stabil, totuşi atingându-mă an de an de racla sa, ascultându-i cântarea Acatistului şi privind tinerele monahii care îl însoţesc întotdeauna, cu rugăciunea lor, mi-a fost dat să descopăr cât de ferfeniţite şi nevrednice erau modelele mele lumeşti.

 

 

 

Un mod de vieţuire, dobândit de la Preacuviosul Părinte mi-a schimbat genul lecturilor din zori, când mintea e cea mai limpede şi elaborează planul îngeresc al întregii zile. Caut acum cu predilecţie texte ale marilor duhovnici, scrieri ale sfinţilor părinţi, biografiile lor pline de fapte minunate, dar mai ales rostiri despre rugăciune. Uneori mă îndrăgostesc atât de mult de viaţa unui sfânt, chiar necanonizat, cum este ieromonahul Arsenie Boca sau ieroschimonahul Daniil de la Rarău, că încep să adun tot ce găsesc despre ei, tot ce au scris, transformând ecranul de computer, micul pătrăţel al documentului electronic în odaie a întâlnirilor noastre, aşteptate şi promise febril ( după ce termini treaba, Cenuşăreaso!).

 

 

 

Despre vizitele sfântului Antonie de la Iezeru în Bucureşti, găsesc în jurnalul meu:

 

A sosit în cartierul nostru într-o seară, după zece şi când am auzit clopotele bisericii Sfântul Antonie cel Mare la ceasul acela neobişnuit, am ştiut că sfintele sale moaşte sunt iarăşi aproape de noi. Toţi cei care nu erau la televizor la ora aceea au simţit o pace neobişnuită, căci clopotul a sunat îndelung, iar mamele care izbutiseră să-şi adoarmă copiii, au făcut semnul crucii peste plăpumioare şi au alergat la Mezanoptică.

 

 

 

Câteva monahii l-au însoţit pe sfânt de la mânăstirea din Vâlcea şi, cred că pentru a le primi pe ele, părintele Daniel a înălţat un corp de chilii chiar în curtea din spatele bisericii. Avem aproape de noi atâtea suflete îngereşti şi rugăciunea lor înflăcărată o susţine pe a noastră, mică şi risipită.

 

 

 

În acea ultimă săptămână am întâlnit pe străzile ce duceau la biserica noastră chipuri de bărbaţi cu privirea curată, unii purtând barbă şi chiar dacă veşmântul monahal sau preoţesc încă îi aştepta, el putea fi ghicit în gesturi, în atitudine, în concentrarea interioară.

 

 

 

Viaţa se împarte altfel, de când sfântul este atât de aproape. Grăbesc copilul la şcoală, apoi alerg la sfânta Liturghie (începe la şapte) şi sunt fericită dacă o prind de la Apostol. Aproape zilnic slujesc trei preoţi, care rămân să spovedească, atât dimineaţa, cât şi după vecernie.

 

 

 

De ce mi-a schimbat viaţa sfântul Antonie de la Iezeru?!

 

 

 

-fiindcă m-a învăţat să-mi îndulcesc auzul inimii cu frumuseţea muzicii bisericeşti;

 

-fiindcă m-a deprins să caut sfat şi sprijin la sfinţi, nu la oameni, să aflu în modelul vieţii lor bogăţia care nu piere;

 

-m-a făcut să întorc uşor spatele frumuseţii chipurilor şi cuvintelor, care îşi răspândesc modul lor de a fi, întru deşertăciune.

 

În acea săptămână de sfârşit de septembrie, cât sfântul Antonie de la Iezeru a locuit la două străzi de mine, toate icoanele casei au surâs. Şi cele aurite şi cele cerate şi icoanele improvizate pe carton.

 

 

 

Pacea şi rugăciunea schimbă totul, în suflet şi în lumea din jur.

 

De câte ori vine la noi, sfântul Antonie face minuni. Cele mai multe rămân neştiute. Pentru toate îi mulţumim dar mai ales, pentru felul în care ne schimbă viaţa, umplând-o de dor de rugăciune.

 

 

 

Purtătorule de Dumnezeiescul Dor al rugăciunii neîncetate, sfinte părinte Noule Antonie, povăţuitor al călugărilor, ajutător al celor din nevoi şi făcătorule de minuni, locuitorul Raiului celui de sus, dar nedespărţit de noi cei de jos, roagă pe Milostivul Dumnezeu, să ne dăruiască nouă pace şi mare milă!

 

 

Elena FRANDES

Next Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *