Există viață după Referendum!

Ce îi mai spune unui tânăr de azi mesajul adus acum două milenii de Sfântul Apostol Andrei? Cum i se comunică acest mesaj, astfel încât să nu apară asperități majore pe parcurs?

Atitudinea de a blama nu este caracteristică creștinilor. Aceștia sunt toleranți, fără ură, fără antipatie (sau cel puțin așa li se cere să fie tocmai prin mesajul inițial, de acum două milenii). Tânărul de azi tinde să se integreze bine în lumea informațională și pretinde aceleași standarde pentru universul spiritual. Doar că acest lucru nu este posibil. Accesul în taina mare a creștinismului nu se poate face după modelul secularismului, al facilului. Resemnat în fața acestui adevăr, tânărul poate deveni indiferent, nu neapărat ostil (sau cel puțin nu de la început).

Pentru unii tineri, mesajul Sfântul Andrei este necunoscut. Dincolo de tertipuri profesioniste de manipulare, trebuie să recunoaștem realitatea. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Suntem mai puțini decât credeam, dar acest lucru nu este neapărat descurajator. Nici apostolii nu ar fi luat mai mult de o cincime în epoca lor în nici o inițiativă civică. Dimpotrivă, era scoși în afara legii, desculți, flămânzi, bătuți, dar bucuroși că pot duce vestea mai departe. Fără să facă nici o strategie omenească, ci bazându-se pe credință puternică, pe har prisositor și pe fapte bune zilnice.

Tocmai acestea trei lipsesc azi. Lipsește credința apostolică, harul se retrage din cauza decadenței, iar faptele sunt mascate sub amprenta cotidianului banal. Acestea trei mai reprezintă o vocație pentru o minoritate (și nu aș zice din păcate). Cred că suntem dezamăgiți doar pentru că ne-am amăgit singuri sau/și ne-am lăsat amăgiți de alții de decenii încoace, încât generația noastră aproape că și-a pierdut reperele. Auzim și repetăm aceleași clișee, vestim bucuria plini de tristețe și de griji. Cu alte cuvinte, nu suntem credibili.

Este vorba doar pe momentul în care plătim pentru neglijență. Sunt amenzi precum cele din trafic, doar că încasate toate odată. Iar soluția este tot Sfântul Andrei, originalitatea și credibilitatea mesajului apostolului-pescar. Mesajul se transmite prin iubire, nu prin informații academice. Prin slujire, nu prin profit. Prin implicare, nu prin lașitate. Sigur, oferta lumii a părut (mereu) mai tentantă pentru cei mai mulți, dar Biserica și-a continuat drumul spre veșnicia, neforțând pe nimeni să se alăture turmei (excepțiile nu sunt relevante la scara istoriei).

Poate ne vom trezi că nu suntem atâtea milioane câte doream să fi fost, deci, e nevoie de mai multe biserici pline de suflet, de șantiere ale mântuirii, de slujire plină de râvnă. Poate nu e nevoie să construim excesiv de mult (nu zic să nu mai construim deloc). Acum să administrăm ce am construim și să nu mai cerem decât credință. Poate este momentul să ne rupem de absolut tot ce – deși nu ne compromite – trezește bănuieli inutile. Poate este momentul să ne facem singuri curățenie, să promovăm oameni de valoare în funcții de decizie, ca să nu ne subminăm singuri.

E timpul să revenim la mesajul inițial al Sfântului Andrei, la simplitate, la picioare desculțe, la familii cu copii mulți. De foame nu va muri nimeni, doar va scăpa de răsfăț, de tot ceea ce este inutil și chiar dăunător. E bine că bisericile sunt pline, e o mare binecuvântare. Creștinii practicanți primesc mesajul, sunt lămuriți, sunt (cât de cât) edificați. Cei care ocolesc Biserica însă se privează tocmai de acest mesaj. Îi iertăm, pentru că nu știu ce fac. Cumva vom găsi o cale de a avea acces și la ei. Nu mai e vorba de metode pastorale, ci de jertfă. Abia când vor vedea că noi credem fără să fim plătiți pentru asta și suntem gata să și suferim pentru adevărul mesajului, abia atunci o parte dintre ei vor începe să își pună întrebări (lucru verificat de sute de ori în istorie).

Urmează o perioadă de retragere spirituală. Cred că în cetate sunt mulți clovni și singura variantă este liniștirea. Este o regrupare. Iar când vom fi întăriți, ne vom întoarce cu un mesaj vechi, dar plin de prospețime. Mântuirea se oferă tuturor, nu doar unui procent. Nici în Antiohia Sfântului Ioan Gură de Aur lucrurile nu erau mai încurajatoare statistic, dar nu a contat. Fuga după țarini nu sădește nici o virtute, zicea sfântul antiohian. Când noi vom redescoperi mesajul, vom putea să îl împărtășim și altora.

Este cert că omul lucrează fie la propria mântuire, fie la propria damnare. Este cert că Dumnezeu a creat omul și i-a arătat calea spre mântuirea: înfăptuirea binelui. Este cert că primul pas spre fericire este dorirea cunoașterii adevărului despre Dumnezeu. Este cert că limba Scripturii nu îmbătrânește, ci ne cheamă să ne angajăm de partea lui Dumnezeu. Decăderea vine din trufie. Prea ne-am lăudat cu câtă misiune facem, în loc să fim conștienți că ne facem doar datoria, nimic mai mult. Și există un pericolul mai mare decât oricare altul: pesimismul (deznădejdea). Nu am pierdut nimic, nu am câștigat nimic, doar am aflat că trenul circulă aproape gol, iar noi credeam că e foarte aglomerat.

 

Marius Matei

1 comment on “Există viață după Referendum!

  1. Stelian Gombos octombrie 9, 2018 at 12:06 - Reply

    Nevoia unui lider!…

    În momentul de faţă şi în contextul dat, această populaţie a României (nu populaţie românească, nu popor) are nevoie urgentă de un lider, adevărat şi autentic, dispus riscurilor şi sacrificiilor, unul pregătit, educat, instruit, curajos, demn, hotărât, responsabil şi asumat şi, mai ales, nepătat, neîntinat şi necompromis, curat, sincer şi serios!…
    Ajunge cu comentariile, ajunge cu lamentaţiile, ipocriziile, orgoliile, minciunile, vanităţile, acuzaţiile şi resemnările, consumatoare de zadarnică energie, haideţi să ne punem, în mod ferm şi decisiv, prin post şi rugăciune, pe căutarea, identificarea şi aflarea unui asemenea lider – cu principii sănătoase, cu valori conservatoare, creştine, democratice şi autentice, cu minte sclipitoare, cu coloană vertebrală, cu raţiune sănătoasă, cu inimă de frate şi cu nervi de oţel!…
    Acum, toţi, până la unul, ar trebui să realizăm/să conştientizăm, că ne aflăm, la kilometrul zero, într-un moment zero, crucial, de reconfigurare a traseului nostru existenţial, din toate perspectivele: social, naţional, cultural, comunitar, etic, religios, moral şi identitar, în care suntem chemaţi, de la mic la mare, să ne resetăm, să ne reconstruim, astfel, din toate împrăştierile, polarizările şi risipirile în care am ajuns!…
    Gata, oameni buni, cu vorbele, cu aroganţele, cu răzbunările, cu comentariile şi cu toate nimicurile de felul acesta; haideţi, fraţilor, să trecem, cu adevărat, la fapte, la treabă!…
    În ţara aceasta, în zona ei curată, nepoluată, autentică şi profundă, încă mai sunt oameni care ar putea face treabă, adevărată şi serioasă, cu condiţia să fie identificaţi, încurajaţi, promovaţi, ajutaţi, lăsaţi, apăraţi şi cultivaţi, nu sobotaţi, nu vânduţi, nu trădaţi, nu manipulaţi, nu şantajaţi, nu compromişi, nu aruncaţi în tot felul de tabere şi cercuri, suspicioase şi dubioase!…
    Aşadar, nevoia, necesitatea unui lider deosebit şi a unui organism cu principii sănătoase, cu valori reale şi cu opţiuni conservatoare şi spirituale temeinice se impune în regim de urgenţă!…
    Până nu este prea târziu căci, oricum, deja, este foarte târziu, din cauza halului în care am ajuns!…
    De-a lungul istoriei noastre ţara aceasta a mers înainte numai când a avut asemenea lideri, de-a dreptul charismatici şi providenţiali, când a a avut elită, domnilor, culturală, intelectuală, politică, spirituală şi religioasă, altminteri nu!…
    De aceea au şi fost vânaţi toţi, contestaţi, vânaţi, boicotaţi, condamnaţi şi prigoniţi, vânduţi, prădaţi şi trădaţi, până la ultimul!…
    În decursul timpului, deci, acest neam şi popor atunci când a fost unit a făcut treabă iar când a fost dezbinat a făcut… ce se vede!…
    Repet, insist şi susţin: România caută, urgent, un lider, un corp, un organism, sănătos, fiabil/viabil, incontestabil, veritabil, demn şi onest, trainic şi durabil, pe care poporul să-l asculte, să-l urmeze şi să-l respecte!…
    Iar aşa zişii formatori/lideri de opinie de până acum să plece, să ne lase în pace, gata, ne-am lămurit, am încheiat, la revedere domnilor, acasă, urgent!…
    Dă-i Doamne Românului mintea cea de pe urmă!…

    Stelian Gomboş

    https://steliangombos.wordpress.com/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.