Misiune ortodoxă românească în Africa de Sud

Dacă cineva te‑ar invita în Africa de Sud, la Johannesburg, cu şansa de a vizita jungla africană, de a merge printre lei, leoparzi, rinoceri şi elefanţi, ce‑ai spune? Răspunsul ar putea fi diferit! Pentru mine a fost un „DA” pentru a experimenta o lume nouă, pe care am văzut‑o doar în filme, o lume pe care în adâncul fiinţei mele mi‑aş fi dorit să o cunosc! Teama că s‑ar putea întâmpla ceva nu m‑a oprit! Vorbesc nu doar de animalele sălbatice printre care aveam să merg în safari, ci de surprizele dintr‑o ţară ca Africa de Sud, vânată pentru aur şi diamante de veşnicii aventurieri. „DA”‑ul meu a fost hotărât când am aflat că la Johannesburg se află singura biserică ortodoxă românească de pe tot continentul african, Biserica Sfântul Apostol Andrei! Eram nerăbdătoare să păşesc pe un continent ce mă aştepta să‑i descopăr tainele!

Cu o escală la Londra, călătoria cu avionul a durat aproape 16 ore! Pare mult, dar timpul a trecut mai repede. Eram cu soţul meu, scriitorul Eduard Golescu. Avionul a aterizat cu bine la Johannesburg. Am dat slavă lui Dumnezeu pentru toate şi pentru acest dar minunat de sfârşit de an. Dintotdeauna am iubit oamenii şi de aceea am promovat mereu valori care să îi servească. Acum, pentru tot efortul depus în a‑i ajuta, pentru o viaţă mai bună, partenerii americani de proiect îmi ofereau o călătorie de cinci stele.

Mă bucuram o dată în plus pentru că plecasem dintr‑un Bucureşti în plină iarnă, la minus 15 grade, în Johannesburg vara, la plus 35!

După o seară la un hotel de lux şi o masă cu specific african, unde am fost întâmpinaţi regește, pornim spre junglă. Am emoţii, dar gândul că organizarea este de elită iar grupul numeros, cu persoane din mai multe ţări europene, îmi dă curaj. Facem un popas la Pilanesberg National Park, ne grupăm în mai multe maşini de safari şi pornim pe trasee bine ştiute de rangeri, ghizi foarte bine antrenaţi.

Iată‑ne la câţiva metri de lei şi leoparzi, ce stau, fiecare în parte, în familii, departe unii de ceilalţi! Este impresionant! Facem fotografii şi filmăm. Rangerul începe să bată ritmul melodiei Denmark Breakfast, sugerând că acei câţiva danezi din safari ar putea fi micul dejun pentru lei. Zâmbim la gluma nevinovată… Surpriza de final este fotografia cu Baby Lions! Nu‑mi vine să cred, chiar să ating puii de leu?! Au patru luni, dar sunt destul de mari. Faptul că dorm 18 ore pe zi îmi îndepărtează îndoiala că mi s‑ar putea întâmpla ceva. Imortalizez momentul unic în câteva fotografii, ca amintire. Trăiesc experienţa de început de lume, de rai, cu oameni şi animale prieteni, fără temeri şi frici, fără păcat, şi sunt fericită!

Ne întoarcem în Johannesburg, unde se încheie călătoria cadou. Grupul va merge acasă sau spre destinaţii de vacanţă la sfârşit de an. Eu continui călătoria, de data aceasta prin efort propriu, pentru Misiunea ortodoxă în comunitatea românească din Johannesburg!

Alesesem un hotel elegant în centru, dar acum aflăm cu uimire că nu putem circula pe jos, chiar şi cu taxiul e riscant, din cauza emigranţilor care pun în pericol viaţa turiştilor. Albii au părăsit Johannesburg, inventând în afara oraşului afaceri şi zona de lux a milionarilor.

Vorbisem la telefon şi îl aşteptam cu nerăbdare pe părintele dr. Răzvan Tatu, parohul Bisericii ortodoxe româneşti Sfântul Apostol Andrei. Apare în holul hotelului, însoţit de cei doi copii minunaţi, Iulian şi Teodora, aflaţi în vacanţă. Vrem să petrecem ziua împreună, să ne cunoaştem mai bine, iar părintele Răzvan ne face surpriza de a merge la Ferma crocodililor din afara oraşului. Regretam să părăsim Africa fără să‑i vedem; nu au vrut să iasă la suprafaţă în lacul din junglă. Ajungem, iar ghidul pasionat ne arată şerpi şi alte vietăţi ale junglei africane, şarpele boa, lung de trei‑patru metri, cântărind 18 kilograme, crocodilii uriaşi din apă sau cei lungiţi pe uscat, la câţiva metri de noi, în căldura de 40 de grade Celsius a Africii. Ne amuzăm şi facem fotografii cu şarpele boa şi cu un pui de crocodil de câteva săptămâni.

E timpul prânzului. Mergem la un restaurant al fermei, iar la recomandarea şi cu dezlegarea dată de părintele Răzvan testez carnea de crocodil crescut la fermă. Preparată file este foarte gustoasă! Stăm de vorbă şi aflu despre misiunea părintelui Răzvan de a construi o biserică românească ortodoxă pe continentul african, idee prezentă din anul 2000, cu ocazia înfiinţării Asociaţiei ortodoxe româneşti „Sfântul Apostol Andrei”. Dr. Răzvan Tatu, un preot tânăr din Ploieşti, cu chemare mai mult spre cercetare, nu s‑a gândit să fie preot, dar a fost ales de Dumnezeu. Părintele Patriarh Daniel i‑a recomandat să vină în Africa de Sud. A urmat studii postdoctorale în Religie comparată şi Istoria Religiilor la Universitatea din Pretoria, Africa de Sud. Din iulie 2009, prin harul Sfintei Treimi, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi a Preafericitului Părinte Theodoros al II ‑lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi al Întregii Africi, a început a sluji ca preot paroh pentru comunitatea română din Africa de Sud, sub jurisdicţia Patriarhiei Alexandriei şi a Întregii Africi, Mitropolia Johannesburgului şi a Pretoriei.

Sunt 2.000 de români în Africa de Sud, iar în Johannesburg doar 200. Aceștia aveau nevoie de o biserică. Părintele dr. Răzvan Tatu ne povesteşte, cu emoţie şi smerenie, drumul greu pe care l‑a parcurs pentru a construi biserica. Spune că trebuie să ai nervii tari să poţi sluji aici, dar Bunul Dumnezeu îl ajută mult. Pentru a construi biserica au pus bani români din Johannesburg, Patriarhia Română, dar partea cea mai importantă a fost oferită de un sponsor din România, cu dorinţa de a ajuta o biserică românească ortodoxă din străinătate. Părintele ne conduce să vizităm prima şi singura biserică românească ortodoxă de pe continentul african, începută în 2014 şi care este aproape gata. Îl găsim aici pe Marcel Bian, epitropul bisericii, lucrând pe o căldură toridă. Se plânge că e greu să găseşti mână de lucru; negrii lucrează încet o zi, două, apoi nu mai vin. Din fericire, lucrarea este la final. Mai este de lucru la pictură, iar apoi biserica cu hramul Sfântului Apostol Andrei aşteaptă sfinţirea. Ce minunat, Sfântul Apostol Andrei, pe care îl iubesc mult, m‑a ajutat să ajung aici! Minunate legături tainice; Biserica Sfântul Apostol Andrei din Johannesburg, Dervent – locul meu de suflet, Peştera Sfântului Apostol Andrei… Din nou, Sfinţii îmi arată că merg peste tot!

Suntem la câteva zile după marele eveniment al Centenarului Unirii, iar părintele Răzvan ne povesteşte cu emoţie despre prima Sfântă Liturghie slujită în noua biserică chiar de Ziua Unirii! Românii, atât de departe de ţară, şi‑au dat mână cu mână în Hora Unirii, celebrând un moment înălţător şi comemorând Eroii Neamului!

E sâmbătă, iar părintele nu poate veni să ne întâlnim. Cu ajutorul lui Dumnezeu, deşi ştim că e riscant, ne facem curaj să mergem singuri în partea centrală a oraşului. Vizităm Teatrul Naţional „Mandela”, zgârie‑norii, fortul unde a fost închis Mandela, închisoarea pentru femei din apropierea fortului, unde a stat prizonieră soţia sa. O istorie vie şi impresionantă!

E duminică şi participăm cu bucurie la Sfânta Liturghie! Paraclisul ortodox grecesc Sfânta Treime al Mitropoliei Johannesburgului şi Pretoriei găzduieşte slujbele româneşti, susţinute cu dragoste de părintele dr. Răzvan Tatu, până la finalizarea bisericii româneşti. Aici, la biserică, românii vin din colţuri îndepărtate să‑L primească în suflet pe Hristos şi să fie în comuniune în spirit românesc! Sunt fericiţi să audă româneşte, mai ales că în Africa de Sud sunt recunoscute 11 limbi oficiale! O întâlnim şi pe doamna preoteasă, o femeie inimoasă, care lucrează la un azil de bătrâni ortodox grecesc ca să poată plăti taxele pentru şcoala copiilor.

După Sfânta Liturghie, am privilegiul de a fi invitată în faţă de către părintele dr. Răzvan ca oaspete de onoare, împreună cu scriitorul Eduard Golescu. La ceas de sărbătoare, sunt fericită să ofer darul versului eminescian şi al versului creştin din creaţia maicii Teodosia Zorica Laţcu, aflată în Colecţia Omagială „Urme de lumină” la Centenar. Eduard Golescu prezintă Jurnal de călătorie, realizat manual în trei volume, un omagiu adus României Unite. Văd lacrimi pe obrazul românilor şi ştiu că emoţia a făcut să vibreze în suflet dorul de ţară. Oferim cu bucurie părintelui câte un exemplar cu dedicaţie şi autograf, mulţumindu‑i pentru primire şi ospitalitate.

Călătoria se apropie de final. A doua zi urmează să ne întoarcem în România şi nu am văzut Pretoria, capitala Africii de Sud, situată la doar 55 de kilometri de Johannesburg. Este dorinţa mea să vizitez Pretoria, iar părintele Răzvan, cu generozitatea sa, ne conduce cu maşina. Împreună cu noi merg copiii părintelui şi Andrei cu soţia sa. Andrei, un român de la Timişoara, care locuieşte de 47 de ani în Africa de Sud, a fost primul care l‑a ajutat pe părintele, când de‑abia sosise şi nu ştia pe nimeni. Este întâmplător faptul că un om ce ajută Biserica Sfântul Apostol Andrei poartă numele de Andrei? Aşa lucrează Sfinţii, prin oameni, prin aleşii lor. Andrei este căsătorit cu o chinezoaică născută la Johannesburg, care s‑a convertit la Ortodoxie datorită credinţei lui. Minuni ale lui Dumnezeu! Părintele Răzvan spune că nu e uşor să trăieşti aici, departe de ţară, într‑o ţară ca Africa de Sud, cu una dintre cele mai mari rate ale criminalităţii. Ce misiune înaltă şi grea a primit, dar Bunul Dumnezeu, Maica Domnului şi Sfântul Apostol Andrei îl ajută, ca pe noi toţi.

Am vizitat Pretoria, statuia lui Mandela, înaltă cât opt etaje de bloc, Monumentul Reconcilierii; sărbătoarea reconcilierii avusese loc chiar în ziua în care noi vizitam locul. Monumentul fusese ridicat în amintirea victoriei a 125 de albi împotriva a 20.000 (douăzeci de mii) de africani din triburile vecine care atacaseră. A urmat Reconcilierea!

Seara s‑a încheiat cu o cină bogată de rămas‑bun, cu preparate din peşte, oferită nouă tuturor de Andrei, la un restaurant de lux! Ne‑am împrietenit de parcă ne‑am fi cunoscut de demult! Nu îmi plac despărţirile, iar a doua zi aveam avionul spre România.

Andrei şi soţia lui s‑au oferit să ne conducă la aeroport, după ce am vizitat un mall aflat în zona milionarilor. Cu delicateţea lui, Andrei ne‑a făcut surpriza de a trece pe la părintele Răzvan. Ne‑am luat rămas‑bun şi de la copiii sfinţiei sale, Iulian şi Teodora, ce pregătiseră bradul în aşteptarea Crăciunului. Am cântat împreună câteva colinde, iar ei au cântat şi colinde în limba zulu. M‑am emoţionat foarte tare văzând o icoană a Maicii Domnului pictată în stil african. Surpriza a fost neaşteptată când părintele a luat‑o de pe perete şi mi‑a oferit‑o cadou! Puteam primi în Africa de Sud un dar mai frumos de sărbători decât icoana Maicii Domnului? Un semn minunat că Maica Domnului este pretutindeni, mereu cu noi.

Am părăsit continentul african cu sentimentul că Africa îţi intră în piele, te face să doreşti să revii… Zburam cu atâtea amintiri minunate spre celălalt capăt al lumii, spre casă. Nicăieri nu e mai bine ca Acasă! Eram fericită că în curând sărbătoream Crăciunul, Naşterea Mântuitorului, Hristos, Care Se naşte şi în sufletul nostru!

Manuela GOLESCU
Fundaţia GOLESCU