LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Mitropolitul Bartolomeu Anania și Rugul Aprins

Share

A fost Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania membru al mișcării Rugul Aprins începute în anii ’40 la Mânăstirea Antim (București)? Răspunsul la această întrebare este relativ simplu: nu. De ce apare atunci ÎPS Bartolomeu în diverse situații (cărți, studii, articole, conferințe, emisiuni ș.a.) în această ipostază, ca membru al Rugului Aprins? Cel mai adesea din neștiință ori din confuzie…

 

O confuzie curentă

Bunăoară, recent a apărut încă un volum dedicat dosarelor din Arhiva CNSAS privitoare la Rugul Aprins, semnat de talentata poetă Ioana Diaconescu: Rugul Aprins. Studii și documente despre exterminare și supraviețuire (Fundația Academia Civică, București, 2018). Volumul conține capitole dedicate câtorva personalități ale Rugului Aprins plus un capitol separat dedicat studenților – arestați cu toții în lotul intitulat „Alexandru Teodorescu și alții” (lotul Rugului Aprins). Fără a motiva în nici un fel prezența în acest volum, alte trei capitole finale îi sunt dedicate și lui Bartolomeu Anania, chestiune menită să sporească confuzia…

Întrucât poeta Ioana Diaconescu nu publică decât câteva spicuiri din dosare care schițează ampla activitate de tinerețe a Mitropolitului, fără a aduce vreo pagină din arhivele Securității care să argumenteze cât de cât prezența într-un volum cu titlul sus arătat, ca să o ajutăm, încercăm să le întrezărim noi. Este adevărat, în dosarele existente la CNSAS Bartolomeu (Valeriu) Anania fusese anchetat, i s-au cerut informații, inclusiv despre câțiva membri ai Rugului Aprins. Cu unii dintre aceștia a fost în relații apropiate, cu alții pur și simplu s-a intersectat, fie în viața bisericească, fie în activitatea sa pe tărâm cultural. Fiindcă scriitorul Valeriu Anania se întâlnea la cenaclurile din București, la cel al lui Barbu Slătineanu, de pildă, cu Vasile Voiculescu, cu Al. Mironescu (ultimii doi, membri ai Rugului Aprins) etc. Acesta este motivul pentru care binevoitorisau neatenți l-au enumerat și pe Barbu Slătineanu printre membrii Rugului Aprins și, din același reflex, plecând de la această confuzie, și pe Bartolomeu Anania (pe atunci Valeriu Anania). Scrisă la o vârstă înaintată, cartea Mitropolitului Antonie Plămădeală dedicată subiectului nostru (Rugul Aprins, Ed. Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 2002) alimentează și sporește confuzia de mai sus, aducându-i spre Rugul Aprins și pe criticul Tudor Vianu ori pe poetul Ion Barbu…

Confuzia s-a tot rostogolit, astfel încât după 1989 Mitropolitul Bartolomeu a simțit nevoia să facă necesarele precizări. „Nu am fost la Rugul Aprins”, a declarat public, în repetate dăți, ÎPS Bartolomeu. Și ca să nu fie cine știe ce bănuieli, a adus și câteva argumente: nu se regăsea în grupul de la Antim, personal nu se simțea nici măcar destoinic pentru aceasta, căci nu ducea o viață ascetică așa cum se cuvine unui isihast – pe-atunci Valeriu Anania încă fuma etc.

Lămuriri memorialistice

În Memoriile Mitropolitului Bartolomeu nu numai că este reluată afirmația de mai sus, dar mai mult sau mai puțin explicit sunt aduse și alte câteva argumente de ordin subiectiv. Viitorul Mitropolit de la Cluj nu-l prea simpatiza pe părintele Daniil Sandu Tudor, de unde și cele câteva „săgeți” la adresa celui din urmă pe care le găsim în Memorii. Om dintr-o bucată, monahul Valeriu Anania avea principii simple și clare, de aceea n-a avut relații calde cu mult prea rafinatul Andrei Scrima, cu care a fost coleg la biblioteca Sfântului Sinod.

În schimb, fiindcă lumea era relativ mică, era absolut firesc ca Valeriu Anania să se intersecteze în varii situații de viață (bisericească) cu bună parte dintre cei care au participat la Rugul Aprins (nu-i voi mai enumera acum, câțiva se regăsesc și în dosarele în care viitorul Mitropolit a fost anchetat, vezi și volumul Valeriu Anania, Procesele-verbale de interogator, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2017, ediție critică îngrijită de Aurel Sasu).

Mitropolitul Bartolomeu Anania nu a participat la întâlnirile Rugului Aprins

Așadar, chiar dacă mă repet, care sunt criteriile pentru care o persoană poate fi considerată că a făcut parte dintre membrii Rugului Aprins? Două sunt criteriile principale: să fi fost acolo, participant activ în acel grup (fie la Mânăstirea Antim, fie la întâlnirile petrecute ulterior în diverse locuri) și să fi fost animat intim – ceea ce desigur că ne trimite spre imponderabile – de căutarea isihastă. Mitropolitul Bartolomeu Anania nu a participat la întâlnirile Rugului Aprins și, după toate informațiile de până astăzi, nu era un căutător al rugăciunii isihaste. Iată de ce trebuie luate în serios și propriile-i declarații: nu a fost membru al Rugului Aprins.

Că anumite persoane puteau trece pasager pe la întâlnirile Rugului Aprins – cum a fost cazul, probabil, al poetului Ion Barbu, prieten de altfel cu părintele Daniil Sandu Tudor – este banal. Binecunoscut în mediile literare pentru viața sa libertină, în nici un caz Ion Barbu (pseudonimul matematicianului Dan Barbilian) nu poate fi socotit un căutător al isihiei.

Chiar dacă este un argument subiectiv, referitor tocmai la Rugul Aprins am avut și personal câteva discuții cu Mitropolitul Bartolomeu Anania, care întăresc cele de mai sus.

Iată de ce apar și în mediile ecleziale, cu atât mai mult în cele culturale, atâtea confuzii privitoare la Rugul Aprins și de ce este necesar să le mai demontăm, în măsura în care noi înșine suntem cât de cât lămuriți.

Marius VASILEANU

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *