LOADING

Type to search

Cateheze pentru contemporani (XIV)

Editoriale

Cateheze pentru contemporani (XIV)

Share

*Nu poți vorbi de eliberarea din iad, fără fi trecut prin el[1]. Postul înseamnă să nu mai cioplim idoli în noi[2]. Fără Duhul Adevărului, omul se înșeală în toate privințele: se crede mințit, deși nu e cazul (sau se crede nemințit, deși este mințit)[3]. Creștinismul începe când deschizi inima ca o carte de rugăciuni. Hristos ne învață să luptăm împotriva celebrității. El Însuși evită marile orașe Sephoris și Tiberiada, preferând mai degrabă cătune. Biruința începe cu recunoașterea Lui ca Mesia înviat:

1.Cel ce nu cunoaște Scriptura, nu poate fi credincios. Cel ce nu cunoaște învierea, nu poate fi fericit.

2.Totul se deprinde în familie (Deuteronom 6,9): așteptarea unui TAHEB (Cel ce va veni), a cărui viață va avea un impact istoric.

3.Se apropie un nou templu și o nouă Împărăție (Marcu 1, 15). De obicei, biografia sfârșește cu moartea. Nu și în cazul lui Iisus.

4.Mândria fariseilor consta în aroganța lor de a crede că doar ei știu să se roage corect, că dețin monopolul pe tot ce e divin.

5.Falșii profeți nu au înviat, ci au amăgit generații: ciobanul Atronges din Emaus, banditul din Pereea, Menachem Davidicul, Bar Ghiora, Teudas (care promitea că va despărți apele Iordanului), Egipteanul (promitea că zidurile Ierusalimului se vor prăbuși când va trâmbița) și peste 30 alți impostori cu pretenții mesianice. Peste 10.000 de evrei nevinovați au fost uciși când romanii au reprimat rebeliunile proorocilor mincinoși.

*Nici o apariție a Celui înviat nu se încheie cu vreun eșec. Biruința Lui este totală. Cel înviat Se arată abia după ce mironosițele se conving că mormântul Lui este gol. Martori ai învierii sunt toți cei ce cred că omenirea nu este destinată morții. Învierea este ultima și unica speranță. Ucenicii își însușesc simplitatea Lui. Biserica este zidită pe convingeri puternice (învierea și viața veșnică). Creștinismul nu se bazează pe un hazard conjunctural, ci pe victoria în luptă.

*Există o singură urgență: proclamarea întâietății lui Dumnezeu. Ucenicii trebuie să știe că El trăiește. Că biruința nu este un vis rămas între paranteze. Că datoriile (culpele, ofensele) noastre sunt iertate. Deși a vorbit pe malul lacului, dintr-o barcă, mesajul Lui a cuprins o lume întreagă. Unii nici măcar nu Îl recunosc. Alții nici nu Îl așteaptă. Dar El îi iubește pe toți. Noua comedie este un surogat ieftin de religie: nu este suficient ca oamenii să trăiască doar cu zâmbetul pe buze, au nevoie de mai mult. Mai ales dacă povestea nici nu începe de unde ar trebui. Mai ales că ironiile soldaților și renegările fricoșilor sunt atât de usturătoare. Lumea nu s-a sfârșit, dar continuă altfel[4].

*Dumnezeu nu ne poate îndemna decât la iubire. Scăpăm de teroare, de singurătate și de nefericire:

1.Evanghelia nu poate fi DISTORSIONATĂ. Bruiajele nu strică armonia. Nu este o simplă monografie, iar Împăratul iubirii nu poate fi uitat. Revelația nu poate fi rescrisă, așa cum 1995, Gregory Maguirre a rescris Vrăjitorul din Oz.

2.Evanghelia este despre ORICINE vrea să fie mântuit. Cu o condiție: să accepte că păcatul este o parte a problemei, nu a soluției. Ateismul păcătuiește pentru că oferă răspunsuri devastator de deprimante și pentru că omite finalul: Omul iertat de Împărat este eliberat din închisoare.

3.Evanghelia este o INAUGURARE a Împărăției. E clar că se întâmplă ceva minunat cu noi. Chemarea lui Avraam este răspunsul la căderea lui Adam. O nouă oportunitate. Tema este majoră: Dumnezeu intervine în mod radical. Totul se schimbă în bine pentru noi.

4.Evanghelia ȘOCHEAZĂ: discipolii sunt nedumeriți de moartea violentă a Domnului Iisus. Acum, învierea fie are un sens întreg pentru noi, fie nici unul. Așa cum râurile se adună într-un fluviu, profețiile se împlinesc în El.

5.Evanghelia PROPUNE un mod diferit de a trăi viața: ca El. Ne mai dăm seama azi despre ce ne vorbește? Mai știm ce ne propune? Diferența este colosală: Mai bine pierdem cinstit, decât să câștigăm rușinos. În loc să spună că nu vor alt Împărat decât pe Iisus, ierusalimitenii declară că îl vor doar pe împăratul Romei. Uită că e vorba despre iertare, nu despre greșeală. Uită că Legământul făgăduiește desființarea stării de nenorocire.

6.Evanghelia ZIDEȘTE altare din inimile noastre. Instrucțiunile sunt clare. Acest altar va fi plin de slava Lui. Este o nouă umanitate, un nou Eden. Împăratul locuiește în mijlocul poporului Său. Noua temelie este desăvârșirea. Excesul și compromisul sunt excluse.

[1] Charles Dickens, Poveste de Crăciun, Arthur, București, 2009, p. 157.

[2] Valeriu Anania, Memorii, Polirom, Iasi, 2011, p. 227.

[3] Armand Puig, Iisus, un profil biografic, Meronia, Oradea,  p. 405.

[4] Nicholas Thomas Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat – povestea uitată a Evangheliilor, Deisis, Sibiu, 2015, p. 43-59.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *