LOADING

Type to search

Editoriale

Caută și vei afla (IV): Nu vă îngrijorați!

Share

Criza actuală este extrem de profundă. Cauza principală este absența rugăciunii personale. Părintele Stăniloae nu aruncă vina pe secularizare sau pe tehnologie, ci pe lenea omului contemporan de a mai se ruga așa cum se cuvine. Din această carență acută se nasc multe îngrijorări și spaime. Omul nerugător se panichează zilnic din cauza eșecurilor mai mari sau mai mici, nu mai are forța necesară de a se ridica după multele căderi. Se smintește ușor printre veștile despre berea cu canabis și accidentele rutiere.

ca0f916bc3bd5c481dead7a52c209fcf

Într-un cotidian de mare tiraj de azi, creștinii sunt acuzați de mimetism, de superficialitate, de ipocrizie și de  neseriozitate. Ce ne facem dacă chiar așa suntem? Niște fosile, cum zice padre D. duminică. Asta trebuie să ne îngrijoreze, nu altceva. Ziarista este tranșantă: În ciuda scandalurilor însă, încrederea în Biserică este destul de mare. Tot din lipsa rugăciunii vine și această consecință. În reportajul cu pricina, se afirmă că mai puțin de jumătate dintre credincioși se roagă zilnic. Și cred că aici sunt chiar indulgenți cu noi. Numai că finalul este total surprinzător: Catolicii iau mai în serios postul și rugăciunea. Eu știam că nu se introduc noțiuni noi în concluzie. Tot articolul vorbește despre creștini, în general, pentru ca ultima afirmație să epateze prin scindare, prin etichetare și lipsa argumentelor solide. Am înțeles că ziceți că am fi intoleranți, dar măcar fiți puțin profesioniști. Știți măcar care e deosebirea între postul răsăritean și cel apusean, ca să puteți bănui care este luat mai în serios? Că nu luăm în serios rugăciunea sunt de acord. În primul rând rugăciunea pentru voi. Aici greșim.

IMG_4239

Și greșim de generații, noi cei numiți creștini, nu doar nordicii sau sudicii. Greșim că nu ne rugăm pentru cei săraci îndeajuns. Secole prea multe ne-am rugat prea puțin pentru sclavii maltratați, pentru indigenii torturați, pentru orfanii abuzați. Ne-am îngrijorat sute de ani pentru ce nu era cazul și am omis tocmai esența Evangheliei. Am dat de prea multe ori vina pe alții, uitând de culpa noastră. Pentru că nu am căutat fericirea unde trebuia. Într-o groapă cu șerpi nu aveam cum să fi găsit ceva esențial. Suntem mult prea fricoși, de aceea nu suntem liberi. Ne e frică să mărturisim adevărul. Mileniile istoriei ne arată cum ticăloșii calcă în picioare inocenți și asta ne sperie groaznic. Ni se arată biciul și încă ne ustură spatele. Suntem sclavii propriei noastre frici.

Dumnezeu dă cu împrumut soarelui lumina Sa. El dă cu împrumut puterea Sa fiecărui om. Așa ne încurajează sf. Nicolae Velimirovici, împotriva fricilor și îngrijorărilor inutile. Cât de mare bucurie ar putea stăpâni inimile noastre, dacă ne-am întrece să facem binele! Știrile zilnice sunt o amputare fără socoteală: sângele curge și nu poate fi oprit, zice sfântul sârb. Plătim scump propria ignoranță.

Viața fără necazuri nu înseamnă fericire, zice autorul german de succes Stefan Klein.

Pierderile să nu ne doară mai mult decât ne bucură câștigurile.

Micile neplăceri (o macara face gălăgie în ziua noastră liberă) să nu ne disturbe exagerat.

Fericirea nu vine de la sine. Ea trebuie cucerită, Cineva o dăruiește.

În loc să drăcuiască, părinții mai bine s-ar ruga pentru copiii lor adorați.

Încercările de a deveni mai fericiți nu sunt sortite eșecului.

Îmi vine să plâng când mă gândesc cât de mulți ani pierd oamenii strângând bani, neștiind de unde vine fericirea.

A fi înțelept înseamnă a ști ce ai de făcut și ce ai de evitat.

Cine vrea să planteze ceva nou trebuie mai întâi să smulgă buruienile.

 

Marius MATEI

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *