LOADING

Type to search

Orăștie, arsenal și pace

Editoriale

Orăștie, arsenal și pace

Share

Mă bucur că sunt în Orăștie, din nou, după cinci ani, într-o fostă bază militară, devenită loc de joacă.

Este o imagine a păcii mesianice. Din tun nu am făcut tractoare, ci o chilie modestă, suficientă si curată. Războiul pentru lume pare aici că s-a sfârșit. Inamicul a fost dezarmat, iar recruții pot acum să sărbătorească. Aici totul este anonim. Dar și Hristos S-a întâlnit exclusiv cu anonimi, nu a frecventat deloc vedetele Romei.

Ce păcat că în Noul Testament nu avem o carte a Psalmilor! Ce păcat că există adevăr când suntem acuzați de mediocritate! Te poți mântui și în Orăștie. Hristos pune pe harta salvării fiecare cătun.

Se simte aici liniștea impozantă din Sâmbăta Mare: după hărmălaia de Vineri și înaintea minunii de Duminică. Fără această Sâmbătă, am fi invadați de un neant, care erodează tot restul de viață din noi.

Biruința vine atunci când căutăm Permanentul. Fără Punct-de-sprijin, nu putem supraviețui. Hristos ne cheamă să învingem in noi ceea ce nu e suficient de nobil. Singur Hristos poate reduce la tăcere răul. Păcătoșii nu pot ieși din nenorociri; oriunde merg, duc nenorocirea cu ei; urăsc pe cei ce nu sunt de ai lor / nu sunt în slujba lor. Numai Hristos mai poate veni în salvarea lor.

Milostenia este telecomanda de la Poarta Raiului. Scriitorii lasă mii de pagini. Diferența este că unii scriu despre pierzania sufletului, alții despre mântuirea lui.

Cei trei inamici: uitarea, trândăvia și neștiința. Uităm să ne rugăm, uităm să fim generoși, uităm să iubim. Ne e lene să ne rugăm, ne e lene să fim generoși, ne e lene să iubim. Nu știm să ne rugăm, nu știm să fim generoși, nu știm să iubim. Acești inamici pot fi învinși doar alături de Cel mai bun aliat, Hristos. Prin Taine, dobândim Duhul. Prin Duhul, avem acces la Fiul. Prin Fiul, intrăm în veșnicia Tatălui.

Dumnezeu ne dă  puterea  să ne bucurăm pentru ceea ce înainte ne întristam și să ne întristăm pentru ceea ce înainte ne bucuram. Când tu faci bine, uită. Când altul îți face rău, uită.

Începutul zilei pentru un creștin este rugăciunea Împărate Ceresc: Îi cerem să nu întârzie să facă rod in noi. Sunt lucruri care nu contează, dar – totuși – dor: sondajele de opinie negativiste. Apostolii L- au urmat abia după ce au lăsat totul: Evanghelia era mai importantă.

În fiecare rezervație duhovnicească (biserica) măcar pentru câteva ore scăpăm de zgomot și agitație. Speranța noastră este că vom reuși să scăpăm de apatia față de orice este religios. Centrul vieții noastre este Sfântul Altar. Nu Biserica are nevoie de neam; mai degrabă neamul are nevoie de Biserică.

Locurile pierzării sunt pline de victime ale propriei ignoranțe, în timp ce bărcile de salvare se golesc.

Paza bună trece primejdia rea

Prea multe suflete se pierd fără luptă. Omul modern e mult prea comod să mai lupte cu propriile păcate. Dacă ar conștientiza ce mult are de pierdut, ar spori paza și nu s-ar expune inutil atacurilor inamice. Programul nostru zilnic este Evanghelia. Nu căutăm alte soluții, de vreme ce am găsit-o pe cea autentică.

Să știm pentru ce am fost trimiși în lume

Să facem tot ce ne stă în putere pentru a asculta poruncile divine. Să biruim păcat după păcat și patimă după patimă. Nu am fost creați ca să fie nimiciți. De vreme ce oricum vom muri, mai bine să murim apărând dreptatea. Programul nostru este Evanghelia. La începutul fiecărei zile, primul nostru gând să fie la Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu să ne fie rânduială de viață

Programul oricărei ființe omenești este împlinirea dragostei zi de zi, nu doar ocazional. Nimic nu se întâmplă fără știrea și îngăduința lui Dumnezeu. Niciodată nu suntem părăsiți de Creatorul nostru. Să mărturisim adevărul în graiul zilelor noastre. Cu cât ne înglodăm mai adânc în noroi, cu atât mai greu vom ieși din el. Cu cât ne apropiem de Parusie, va fi tot mai greu pentru cei credincioși.

Nesăvârșind păcatul, facem cel mai mare bine

Suntem mai în siguranță când ne prindem de mâna Lui. Ce nu putem săvârși noi, va face El. Mulți nici nu știu că există Faptele Apostolilor, nici vorbă de principii misionare. Doar că mântuirea nu este la nimereală, ci este un angajament ferm, în deplină cunoștință de cauză. Faptele Apostolilor este o dovedire a învierii. Nu este de mirare că toți cei care nu au auzit de Faptele Apostolilor, nu cred nici în înviere.

Dacă ar citi această carte, ar vedea lipsa de înfumurare a autorului. Această carte este despre credința în Hristos, Care nu Și-a dat pentru noi doar cămașă, ci chiar Sângele. Iar dacă El nu a înviat, cum au făcut apostolii minuni în numele Lui?!

Ostașii nu se aruncă în luptă până nu se înarmează. Nici apostolii nu au fost trimiși în misiune până la pogorârea peste ei a puterii Duhului Sfânt.

Soldatul nu se înrolează abia când se termină războiul

Nimeni să nu socotească că la înviere ne gândim cu bucurie doar de Paști. Cine se va îndoi că Hristos este Dumnezeu, acela va rămâne afară, departe de pacea divină.

 

Marius Matei

P.S. La mall-ul din Deva fasolea era alterată, așa că mai bine mergem spre Prislop.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *