O RELIGIE „VERDE”?

Ne îndreptăm, cu paşi mari şi grăbiţi, spre o nouă viziune asupra vieţii, asupra naturii, dar şi asupra naturii umane chiar. Secolul 20 a fost secolul marilor descoperiri ştiinţifice, care au produs salturi nemaivăzute în domeniul sănătății: medicamente senzaţionale, operaţii incredibile, transplanturi spectaculoase, terapii futuriste etc. Însă pe măsură ce omul se însănătoşea (a se citi: trăia mai mult), natura înconjurătoare se îmbolnăvea. Oamenii aveau speranţă de viaţă din ce în ce mai mare; în schimb, mediul înconjurător devenea din ce în ce mai poluat, mai agresat, mai secătuit în resurse. Un posibil paradox? Un om sănătos într‑un mediu bolnav? Da, putem spune şi aşa. Astfel au apărut temele şi îngrijorările reale care priveau mediul înconjurător, animalele, plantele, ecosistemele, lanţul trofic. Căci aici se dezvolta nestingherit agresiunea! Până când, după anii ’70, au apărut legile de protejare a mediului, remediile concrete, măsuri viguroase. Planeta e una singură, iar noi suntem acum peste 7 miliarde, asta fără să luăm în calcul şi urmaşii noştri. Lor ce le mai lăsăm? Creditele şi poluarea?!

Orice acţiune are parte şi de reacţiune – este o lege a firii. Chimia în exces din viaţa noastră a atras, în ultimii ani, o întoarcere spre verde, spre natură. Dar această întoarcere înregistrează şi ea, acum, excesele ei. Mai precis: o grijă aproape obsesivă faţă de ceea ce mâncăm, o preocupare deosebită pentru monitorizarea sănătăţii (mergând până la adevărate obsesii ale investigaţiilor), o teamă difuză la ideea îmbolnăvirii prin contaminare cu viruşi, o supradimensionare a efectelor remediilor naturiste, o stare de spirit angoasantă faţă de potenţialele pericole din vaccinuri şi alte terapii bazate pe medicamente de sinteză etc. Desigur, există și reacţii adverse, au fost şi cazuri izolate de eşec, însă regula a funcţionat şi funcţionează: vaccinurile previn apariţia şi dezvoltarea unor boli grave. Recent se vorbeşte despre reapariţia rujeolei la copii, pe scară mare. Aceştia, fără vaccin, au mari şanse chiar să moară. Îi expunem cu bună știință la această nedorită eventualitate? Merită, oare? Cine îşi poate asuma acest uriaş risc…?

Prieteni, măsura este semnul inteligenţei. Iar Dumnezeu aşa ne vrea: deştepţi! Să păstrăm măsura şi aşa vom avea şi sănătate, şi starea de bine, şi bucuria de a trăi.

Răzvan Bucuroiu

EDITORIALUL NUMĂRULUI 15 (APRILIE-IUNIE 2017) AL REVISTEI LEACURI & REȚETE MĂNĂSTIREȘTI.