LOADING

Type to search

TALPA IADULUI S-A ARĂTAT LA CARACAL

Editoriale

TALPA IADULUI S-A ARĂTAT LA CARACAL

Share

Șoc și groază – asta am simțit cu toții după aflarea cazului de crimă/crime de la Caracal. Mintea refuză să înțeleagă, inima se chircește de groază. Cu toții am trăit, empatic, chinurile fetelor răpite, violate și ucise, dar și chinurile sufletești ale părinților, ale rudelor și prietenilor care au sperat până în ultima clipă că acest coșmar se va termina, iar tinerele se vor întoarce la casele lor. Nu a fost să fie așa, iar prima întrebare care îți vine în minte este: cum pot trăi printre noi asemenea fiare cu chip de om? Dar ce spun eu fiare, căci nici un animal nu ucide de plăcere! Răul cu intenție, cu direcție, cu suferință este provocat doar de satana. Așadar, nu numai polițiștii trebuie să se ocupe de caz, ci și preoții. Ei trebuie să îi sprijine sufletește pe cei rămași în viață, îndurerați și neconsolați. Ei trebuie să se roage pentru sufletele fetelor schingiuite și ucise. Ei trebuie să ne facă să nu dorim răzbunarea cea mai cruntă pentru Gheorghe Dincă. Dar tot ei trebuie să ne arate, explicit, natura demonică a acestui atac feroce. Mecanismele ispitirii, ale punerii în practică a dorinței de a face rău, mult rău, sau chiar de a ucide… Cu toții știm că fapta se naște mai întâi în mintea omului, apoi este pusă în practică.

De aceea preoții recomandă insistent spovedania acelor gânduri negre care se pot preface, pe nesimțite, în fapte – dacă nu sunt conștientizate și identificate la timp. Nu ne putem juca cu gândurile noastre, cu propria minte, căci la un moment dat putem pierde controlul, și atunci va fi prea târziu. De aceea pledez, alături de preoții Bisericii, pentru curățirea periodică a inimii de gânduri negre, ticăloase, de răzbunare, de violență, de frustrare, de ură, de dispreț, de amor propriu excesiv. Unde duc toate? Într‑un loc mai terifiant decât „casa ororilor” din Caracal, din care nu există scăpare. Și voi știți exact la ce mă refer acum…

Până una, alta, să ștergem lacrimile de pe obrazul părinților îndurerați, să pomenim sufletele Luizei și Alexandrei și să ne rugăm pentru noi și copiii noștri ca nici un alt gheorghedincă să nu mai iasă de sub talpa iadului la lumina zilei!

 

Răzvan Bucuroiu

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *