LAINICI: Baraj de promovare în Liga cerească

Dumnezeu ne binecuvintează supraabundent, cu minuni, cu bucurii, cu sfinți. Tot mai mulți oameni regăsesc credința și pe sfinții ocrotitori. Unii au ca patron al casei pe Sfânta Paraschiva, alții pe Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Rusul sau Sfânta Xenia. Am întâlnit o casă cu un patron deosebit: Cuviosul Irodion de la Lainici.

Părintele Irodion nu este un erou legendar de secol XIX, ci un slujitor al Liturghiei atemporale, care ne invită la mai multă seriozitate duhovnicească. Am fost la Mănăstirea Lainici, m-a ajutat Bunul Dumnezeu, este ceva deosebit, parcă ieși din lume și intri în Rai.

Cât de important este cel ce te învață! Cuviosul Irodion este un mare privilegiat, fiind ucenicul Sfântului Calinic de la Cernica (despre care un mare duhovnic spunea că este cel mai mare sfânt român). Iată continuitatea harului, succesiunea apostolică din tată spiritual în ucenic râvnitor, formula mereu câștigătoare. Așadși scelaar, ai un astfel de îndrumător? Eu zic de aria mea geografică: astfel de străjeri sunt părinții Visarion Pașca, Teofil Roman, Gheorghe Șanta, Vasile Fluieraș (actualul PS Vasile Someșanul) și mulți alții. Cu siguranța, și la tine în parohie se roagă în anonimat laic, dar știut de îngeri un duhovnic cu nimic mai prejos decât avva Pamvo din Pateric.

 Vedeți, eu nu vreau să detaliez sec biografia cuviosului, ci să vă îndemn să deveniți cuvioși. Acesta este rostul cinstirii sfinților: imitarea modelului lor de accedere în Împărăție. Și, mai mult, sfinții, duhovnicii și îngerii ne poartă pe brațe prin rugăciunile lor.

 Nu vreau să îmi etalez eventualele cunoștințe, înșirând mii de neologisme și de sinaxare, ci să vă arăt frățește că nu sunt cazuri izolate. Nu sunt vreo doi, care nu au avut altă treabă, ci sunt mii de mii care au găsit bucuria credinței, o fericire neelitistă. Iar o astfel de fântână a apei vieții veșnice este, cu siguranță, Mănăstirea Lainici. Pentru că acolo veghează omul lui Dumnezeu, părintele Irodion, sfântul Retezatului.

 Nici nu vă dați seama cât de viu este părintele Irodion! Mult mai viu decât mine sau decât voi! Este din aceeași ligă, cum ar spune-ntr-o parabolă Andrei Pleșu, cu părintele Arsenie Boca (în Rai sunt în același secol), cu Adrian Făgețeanu, cu Teofil Părăian, cu Arsenie Papacioc, cu Mircea Vulcănescu, cu Valeriu Gafencu, cu Bartolomeu Anania, cu părintele Calciu, cu părintele Galeriu, cu toți cei din familia aceasta spirituală, iar din Biserica luptătoare cu Rafail Noica, cu Iustin Pârvu, cu Iustin Marchiș, cu Pantelimon de la Oașa, cu părintele Ionică de la Turda (actualul ÎPS Andrei Andreicuț). Este o singură divizie în cer, iar locuri sunt destule. În Rai nu veți găsi niciodată anunțul Nu mai sunt locuri! Iar Sfântul Irodion te ajută la barajul de promovare, fii curajos!

 Sfântul Irodion era deosebit de smerit, având ca model pe Sfântul Ioan Botezătorul (cel mai mare bărbat născut din femeie), nu vorbea pe nimeni de rău (iată secretul nemuririi). Nu avea nevoie să meargă la sală să tragă de fiar(ă)e, se nevoia zilnic cu sute și sute de metanii. Căuta desăvârșirea, a înțeles că nu va fi fericit dacă va colecționa botoșei, cămăși și pantofi, nici dacă va face o pasiune pentru cai. A înțeles sursa fericirii și nu a mai părăsit-o.

 Cât de smerit a fost, încât Domnul l-a înălțat: Sfântul (cel mai mare) Calinic l-a ales pe Irodion, fostul său ucenic, ca duhovnic… Foarte rar se întâmplă așa ceva. Cât de păcătos sunt, cred că mai am foarte mult, ca să (ce vorbesc?!) să devin duhovnicul duhovnicului meu. La ora actuală, pare o nebunie curată, ca și cum un orb ar conduce un luminat…. Iertare, părinte Gheorghe, dar fac asta ca tinerii să înțeleagă cât de importantă este relația lor cu Dumnezeu și să îi atrag așa, cu mijloacele mele reduse, dar sincere și total dezinteresate. (De ce? Pentru că credința vine din auzire…).

Sfântul Irodion a îndurat toate invidiile, nu s-a bosumflat, ci s-a rugat necontenit pentru dușmanii lui. Și sunt absolut convins că Dumnezeu nu l-a refuzat (nici pe el, nici pe cel ce îi citește acatistul). Dumnezeu a făcut multe minuni prin el și l-a chemat la Sine într-un an jubiliar cu adevărat, 1900.

Vedeți, cinstirea sfintelor moaște nu este un spectacol. Nu mergeți la Lainici ca să atingeți neapărat, să puneți mâna, știți voi ca și cine… Vă trebuie respect și, mai ales, enorm de multă, maximă, pocăință.

Marius Matei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.