Cormaia, o oază de lumină

Întâlnirea de anul trecut de la Cormaia cu părintele Nicodim mă convinge că învățăm vechile lucruri în înnoirea lor. Că nu există străini, ci doar oameni cu care încă nu ne-am împrietenit. Că nu există dușmani, ci doar oameni pe care nu i-am iubit suficient. Că nu există săraci, ci doar oameni față de care nu am fost generoși. Că omul este fericit atâta vreme cât este în creștere, când nu este blocat, ci înaintează în lumină, precum un arhanghel. Mesajul părintelui este plin de căldură:

• Dumnezeul iubirii nu refuză să fie iubit. Dumnezeul fericirii nu refuză să fericească. Dumnezeul luminii nu refuză să lumineze.

Părintele ne vorbește despre un proces de creștere, de dospire, de înaintare. Ne mărturisește că vrea să fie mereu în preajma sfinților. Și nu doar pentru că este ucenic al celui mai mare duhovnic în viață. Deși suferind, părintele înaintează în răbdare, încredințându-se în mâinile Domnului. Știe că fiecare zi este o oportunitate de a înainta în bine. Știe că adevărul nu trebuie să placă, ci să elibereze:

• Omul nu crește, deoarece caută soluții de amânare a morții, nu de dobândire a veșniciei. Știm că Dumnezeu este singura salvare. Nu uitați de profețiile anti-corupție ale sfântului Amos! Lăcomia obturează accesul la lumină. Mai mult, sporește întunericul.

Fericit este cel necorupt. Fericit este cel nemușcat de șarpe. Fericit este cel a cărui viziune asupra păcatului nu este deteriorată. Așa cum au căzut zidurile Ierihonului, tot așa vor cădea și zidurile lumii. Numai că trebuie să știm că a fi drept nu înseamnă a avea dreptate, ci a împlini dreptatea lui Dumnezeu.

Plecăm de la Cormaia, fericiți că am întâlnit un om al lui Dumnezeu. La plecare, părintele insistă să rămânem la agapă. Explicăm că suntem așteptați la Centrul de Tineret din Sângeorz-Băi. La despărțire, părintele ne dă un ultim sfat:

• Cât de orbi să fim, încât să nu vedem cât de scumpă este mântuirea? Rostul luminii este să împrăștie tot întunericul. Fiți lumină acolo unde vă trimite Dumnezeu!

Anul acesta am revenit la Cormaia, cu promisiunea de a face acest pelerinaj și în anul următor. Pentru a profita de prezența și de sfaturile unui mare duhovnic. Pentru a înțelege că oricine caută fericirea fără Dumnezeu, cu siguranță va eșua. Pentru a fi convinși că doar Dumnezeu poate elibera întreg universul de forțele răului. Că doar rugăciunea noastră duce la capitularea inamicului. Iar Cormaia este cu adevărat o fortăreață a rugăciunii.

După un astfel de pelerinaj, îi dau dreptate Ninei Berberova:

• Nu mai căuta jucării, ci mai degrabă sensul vieții!

Marius MATEI